Beijingul a pornit ca oraș de frontieră — orașul Ji, capitala regatului Yan, acum peste 2.000 de ani, ridicat chiar la limita dintre stepa nordică și câmpia agricolă a Chinei, motiv pentru care avea nevoie constantă de fortificații (de aici și apropierea de Marele Zid). A devenit capitala întregii țări abia în 1264, când Kublai Khan a construit orașul Dadu al dinastiei Yuan în jurul unui șir de lacuri artificiale; apoi, în 1421, împăratul Yongle a mutat capitala Ming aici de la Nanjing și a ridicat Orașul Interzis, iar dinastia manciuriană Qing a continuat să conducă de aici până în 1911.
Astăzi Beijingul e centrul politic al Chinei, nu cel economic — rolul de motor financiar l-a preluat Shanghai de prin anii '90 — dar rămâne singurul oraș din lume care a găzduit atât Olimpiada de vară (2008), cât și pe cea de iarnă (2022). Sub inelele largi de circulație ale orașului modern se ascunde încă planul vechi, gândit pe o axă strict nord-sud după principii cosmologice imperiale, cu Orașul Interzis exact în mijloc — o geometrie pe care o poți urmări clar pe orice hartă a orașului.
- ·Dongcheng, în jurul Turnului Clopotului și al Wangfujing-ului, e baza cea mai practică pentru un prim sejur, la câțiva pași de Tiananmen și Orașul Interzis.
- ·Cartierele de hutong din jurul lacurilor Houhai sunt autentice, dar taxiurile nu intră pe alei — bagajul se cară pe cobblestone câteva sute de metri.
- ·Primăvara și toamna au cerul cel mai curat; vara e cald, umed și plin de turism intern, iarna e geros dar liniștit și cu prețuri mai mici.
- ·Marele Zid la Mutianyu sau Jinshanling e mult mai puțin aglomerat decât Badaling, cel mai apropiat de oraș și de aceea luat cu asalt de excursiile de o zi.
Ce vezi în Beijing: top 2 obiective
Zidul s-a construit în etape, din secolul VII î.Hr. până în secolul XVII, ca să blocheze incursiunile triburilor nomade din stepă, dar ce vezi azi lângă Beijing e aproape în întregime muncă din dinastia Ming (1368-1644) — cărămidă și mortar de var, mult mai solide decât secțiunile mai vechi din pământ bătătorit. Badaling a fost construit în secolul XVI ca să apere principalul drum de acces spre Beijing dinspre nord; Mutianyu are fundații și mai vechi, din dinastia Qi de Nord (mijlocul secolului VI), refăcute și extinse de generalul Ming Xu Da între 1368 și 1404. Badaling a fost prima secțiune deschisă publicului, în 1957, și de atunci a găzduit aproape fiecare șef de stat străin în vizită oficială în China. Mutianyu, deși mai puțin cunoscut, e cea mai lungă porțiune complet restaurată deschisă vizitatorilor, cu 23 de turnuri de veghe originale, și rămâne vizibil mai puțin aglomerată decât Badaling chiar și în sezonul de vârf.
.jpg)
Construcția a început în 1406, sub împăratul Yongle (Zhu Di), după ce a mutat capitala Ming de la Nanjing la Beijing, mai aproape de granița nordică pe care voia s-o controleze militar. A durat 14 ani și a implicat peste un milion de muncitori — bușteni întregi de lemn phoebe zhennan aduși din pădurile din sud-vestul Chinei și „cărămizi de aur", arse special la Suzhou, pentru pardoseala sălilor principale. A fost reședința a 24 de împărați, din dinastiile Ming și Qing, și centrul puterii politice chineze timp de peste 500 de ani, din 1420 până în 1924. Numele chinezesc, Zijincheng („Orașul Interzis Purpuriu"), face trimitere la Steaua Polară și la culoarea purpurie asociată divinității — palatul nu a fost gândit doar ca reședință, ci ca centrul fizic al cosmosului chinez.
Unde stai în Beijing
Nu există zbor direct spre Beijing. Vezi cum ajungi în China →
Capcane & țepe
Tineri simpatici, prezentați ca „studenți la artă” care vor să-și exerseze engleza, te abordează lângă Tiananmen, Bund sau Nanjing Road și te invită la o „ceremonie tradițională a ceaiului” — la final primești o notă de plată de sute sau mii de dolari, iar noii „prieteni” dispar brusc. Refuză orice invitație spontană la ceai sau mâncare de la necunoscuți în zonele turistice majore.