Hong Kong a intrat sub control britanic în 1841, după Primul Război al Opiumului, apoi s-a extins cu peninsula Kowloon în 1860 și cu Noile Teritorii, luate în arendă pe 99 de ani, în 1898. Aproape un secol și jumătate de administrație britanică au transformat un grup de insule și sate de pescari într-unul dintre marile porturi și centre financiare ale lumii, cu propria monedă, propriul sistem legal și circulație pe partea stângă — moșteniri care au rămas neschimbate și după predarea către China, la miezul nopții din 30 iunie spre 1 iulie 1997.
Formula 'o țară, două sisteme' garantează Hong Kong-ului o graniță proprie, monedă proprie și un sistem legal separat de restul Chinei până în 2047 — practic un ceas care numără invers de câteva decenii deja. Contrastul se vede fizic în oraș: pe insula Hong Kong, cartiere ca Central sau Wan Chai păstrează încă aerul colonial britanic, în timp ce dincolo de graniță, în Shenzhen, totul e China continentală, cu alt sistem, altă monedă și alt internet.
- ·Kowloon (Tsim Sha Tsui, Mong Kok) e mai ieftin și mai 'local'; insula Hong Kong (Central, Wan Chai, Causeway Bay) e mai scumpă, cu atmosferă mai britanică.
- ·Cardul Octopus se folosește la metrou, autobuz, feriboturi și în multe magazine — mult mai simplu decât biletele individuale.
- ·Metroul (MTR) acoperă aproape tot orașul; toamna și primăvara sunt cele mai plăcute, vara e fierbinte, umedă și cu risc de taifun.
Nu există zbor direct spre Hong Kong. Vezi cum ajungi în China →
Capcane & țepe
Tineri simpatici, prezentați ca „studenți la artă” care vor să-și exerseze engleza, te abordează lângă Tiananmen, Bund sau Nanjing Road și te invită la o „ceremonie tradițională a ceaiului” — la final primești o notă de plată de sute sau mii de dolari, iar noii „prieteni” dispar brusc. Refuză orice invitație spontană la ceai sau mâncare de la necunoscuți în zonele turistice majore.