Marrakech a fost întemeiat în 1070 de Almoravizi, o dinastie berberă venită din Sahara, care au ales locul ca bază militară și comercială la poalele Atlasului, exact acolo unde se întâlneau rutele caravanelor cu aur, sare și sclavi dinspre Timbuktu. Zidurile de chirpici arse în roșu-ocru au rămas obligatorii prin lege încă din perioada almohadă, de unde și porecla „Orașul Roșu” care i-a rămas până azi. Chiar și numele pieței centrale, Jemaa el-Fnaa, ar veni de la o moschee ridicată de sultanul saadian Ahmad al-Mansur pe la 1591 și lăsată neterminată din cauza unei epidemii de ciumă - „moscheea ruinelor”.
Ce desparte azi Marrakech de celelalte orașe imperiale e contrastul dintre medină și Gueliz, cartierul construit de francezi în perioada protectoratului: la câteva sute de metri distanță treci de la suk-uri și tăbăcării la bulevarde cu terase și galerii de artă. Jemaa el-Fnaa e unul dintre puținele locuri din lume unde UNESCO n-a protejat o clădire, ci o activitate: povestitorii, muzicanții gnaoua și scamatorii care umplu piața în fiecare seară fac parte oficial din patrimoniul „oral și intangibil” al umanității din 2001.
- ·Riadurile din Mouassine sau Bab Doukkala sunt mai aproape de Jardin Majorelle și mult mai liniștite decât zona suk-urilor din centrul medinei.
- ·Vara (iunie-august) temperaturile trec constant de 40°C - primăvara și toamna sunt singurele sezoane în care chiar ai chef să mergi pe jos prin medină.
- ·Taxiurile aproape niciodată nu pornesc aparatul de taxat, deci negociezi prețul cursei înainte să urci.
- ·Vinerea la prânz o parte din suk se închide pentru rugăciune, chiar dacă restaurantele rămân deschise.
Ce vezi în Marrakech: top 2 obiective
Grădina a fost creată de pictorul francez Jacques Majorelle, trimis în Maroc în 1917 să se recupereze după o boală și rămas să cumpere, în 1923, o livadă de palmieri la marginea orașului. A construit acolo, în anii '30, o vilă cubistă (arhitect Paul Sinoir), iar în 1937 a inventat un albastru de cobalt intens, cunoscut azi drept "Albastru Majorelle", pe care l-a folosit peste tot în grădină înainte s-o deschidă publicului în 1947. După moartea lui Majorelle în 1962, grădina a intrat în paragină până când, în anii '80, a fost cumpărată și restaurată de designerul de modă Yves Saint Laurent și partenerul lui, Pierre Bergé. Astăzi găzduiește un Muzeu Berber, cu Muzeul YSL alăturat, deschis în 2017, și atrage peste 700.000 de vizitatori pe an - unul dintre cele mai vizitate obiective cu bilet din tot Marrakechul.
Piața funcționează ca loc de adunare și de comerț de aproape o mie de ani, de la întemeierea Marrakechului în secolul XI. În secolul XVII apare pentru prima dată în surse istorice sub numele de "Place des Trépassés" (Piața Morților), poreclă rămasă de la o epidemie de ciumă care a decimat o parte a populației orașului între 1598 și 1607. Ziua e o piață relativ obișnuită, dar spre seară totul se transformă - povestitori care duc mai departe tradiția orală marocană, muzicieni gnaoua, dansatori, farmeci de șerpi, artiști de henna și zeci de tarabe cu mâncare la grătar apar aproape din senin. UNESCO a proclamat spațiul cultural al pieței capodoperă a patrimoniului oral și imaterial al umanității în 2001 și l-a inclus pe lista reprezentativă în 2008 - una dintre puținele recunoașteri UNESCO acordate nu pentru o clădire, ci pentru ce fac oamenii, în fiecare seară, într-un anumit loc.
Unde stai în Marrakech
Nu există zbor direct spre Marrakech. Vezi cum ajungi în Maroc →
Capcane & țepe
În medina din Marrakech, un tânăr bine îmbrăcat se oferă să-ți arate „o scurtătură" și după 30-40 de minute te trezești într-un magazin de covoare sau piele unde ești presat să cumperi — el ia comision din orice cumperi. Acceptă ghidare doar de la ghizi licențiați oficial de minister, restul refuză politicos dar ferm.
În piața Jemaa el-Fna, o femeie îți prinde mâna și începe să deseneze henna fără să întrebe, apoi cere 200-600 MAD, deși prețul corect e 20-50 MAD. Ține mâinile la distanță și spune ferm „nu" din prima secundă, nu aștepta să vezi ce face.