Portughezii au ridicat o fortăreață aici în 1506, sub numele de Mogador; după ce au abandonat-o, orașul a devenit cuib de pirați, la fel ca Salé sau Rabat, până când sultanul Sidi Mohammed ben Abdallah l-a recucerit în 1764 și a adus un arhitect militar francez, Théodore Cornut, să proiecteze orașul de la zero, pe un plan în grilă care combină fortificații europene cu structura unei medine marocane - o raritate, pentru că majoritatea medinelor au crescut organic, nu au fost planificate dintr-o dată.
Vântul constant (localnicii îi zic „alizeul”) ține temperaturile în jur de 25°C tot anul, chiar și vara, ceea ce face din Essaouira o evadare naturală din căldura Marrakechului, la doar două ore distanță - și tot vântul a adus, din anii '80 încoace, o scenă solidă de kitesurfing și windsurfing. Orașul e și inima muzicii gnaoua - moștenire spirituală a foștilor sclavi vest-africani, fuzionată cu tradiții arabe, berbere și evreiești - sărbătorită anual la festivalul Gnaoua World Music, unul dintre cele mai mari exporturi culturale ale Marocului. Legenda locală cu Jimi Hendrix, care ar fi vrut să cumpere satul vecin Diabat, e mai mult folclor decât fapt: a vizitat orașul abia în 1969, la ani buni după ce piesele lui „de deșert” fuseseră deja scrise și lansate.
- ·Medina (în interiorul zidurilor) se vizitează integral pe jos, fără mașină - bun de respiro după condusul dinspre Marrakech.
- ·Vântul se întețește după-amiaza, ideal pentru kitesurf pe plaja orașului, dar mai puțin plăcut dacă vrei doar să stai la soare - dimineața e mai calm.
- ·E o destinație clasică de o zi din Marrakech, dar orașul își schimbă complet atmosfera seara, după ce pleacă autocarele - dacă ai timp, o noapte pe loc chiar merită.
Nu există zbor direct spre Essaouira. Vezi cum ajungi în Maroc →
Capcane & țepe
În medina din Marrakech, un tânăr bine îmbrăcat se oferă să-ți arate „o scurtătură" și după 30-40 de minute te trezești într-un magazin de covoare sau piele unde ești presat să cumperi — el ia comision din orice cumperi. Acceptă ghidare doar de la ghizi licențiați oficial de minister, restul refuză politicos dar ferm.
În piața Jemaa el-Fna, o femeie îți prinde mâna și începe să deseneze henna fără să întrebe, apoi cere 200-600 MAD, deși prețul corect e 20-50 MAD. Ține mâinile la distanță și spune ferm „nu" din prima secundă, nu aștepta să vezi ce face.