Weimar a devenit centru intelectual al Germaniei aproape din întâmplare: în 1775, ducele Carl August l-a invitat pe tânărul Goethe, în vârstă de 26 de ani, să se stabilească în oraș — Goethe a rămas acolo tot restul vieții și, împreună cu prietenul lui Friedrich Schiller, a transformat un mic oraș de curte într-un centru al clasicismului german, perioadă care, deși a durat doar circa 50 de ani, e considerată una dintre marile ere ale gândirii europene.
Un secol mai târziu, orașul a găzduit alte două momente-cheie ale istoriei germane, complet diferite unul de altul: în 1919, arhitectul Walter Gropius a fondat aici Bauhaus-ul, cea mai influentă școală de design din secolul XX, iar în același an Adunarea Națională Germană s-a întrunit tot la Weimar pentru a redacta constituția noii republici — de unde numele „Republica de la Weimar” pentru întreaga perioadă 1919-1933. Atât siturile Bauhaus, cât și cele clasice (inclusiv Biblioteca Ducesei Anna Amalia și casele lui Goethe și Schiller) sunt azi pe lista UNESCO.
- ·Orașul e mic și complet parcurgibil pe jos într-o zi, bun ca excursie dintr-un oraș mai mare din apropiere (Erfurt sau Leipzig)
- ·Casele memoriale ale lui Goethe și Schiller au bilet separat de restul muzeelor — unele au zi de închidere în timpul săptămânii, verifică programul
- ·Buchenwald, fostul lagăr de concentrare, e la periferie și accesibil cu autobuzul — o vizită serioasă cere câteva ore și nu se combină ușor cu restul programului
- ·Biblioteca Anna Amalia are un număr limitat de vizitatori pe zi în sala rococo — rezervă din timp dacă vrei să intri
Ce vezi în Weimar: top 4 obiective
Muzeul actual s-a deschis pe 5 aprilie 2019, exact de aniversarea a 100 de ani de la fondarea Bauhaus-ului la Weimar, într-o clădire nouă proiectată de arhitecta germană Heike Hanada, câștigătoarea unui concurs internațional din 2012. Colecția pe care o găzduiește însă e mult mai veche – cea mai veche colecție muzeală de obiecte Bauhaus din lume, pornită chiar de Walter Gropius în anii 1920. Cu circa 13.000 de obiecte, muzeul are piese emblematice ale designului modern: lampa de masă a lui Wilhelm Wagenfeld și Carl Jucker, ceainicul Mariannei Brandt, scaunul cu spătar din sârmă al lui Marcel Breuer – obiecte care au definit practic estetica secolului XX și care, cumva ironic, s-au născut chiar în acest oraș mic din Turingia, nu într-o metropolă.
Lagărul de concentrare Buchenwald a funcționat între 1937 și 1945, la doar câțiva kilometri de centrul cultural al Weimarului – o proximitate care rămâne unul dintre cele mai tulburătoare paradoxuri ale istoriei germane. Peste 240.000 de oameni au fost deținuți aici, dintre care aproximativ 56.000, inclusiv 11.000 de evrei, au murit uciși de SS sau din cauza epuizării, foametei, torturii și experimentelor medicale. Memorialul s-a deschis în 1958, dar povestea locului nu s-a oprit în 1945: până în 1950, sovieticii au folosit aceleași terenuri ca „lagăr special", iar după reunificare, în 1990, memorialul a fost regândit pentru a comemora toate grupurile de victime, nu doar pe cele recunoscute oficial de regimul est-german.
Casa de pe Frauenplan a fost construită în 1709, iar Goethe a locuit-o aproape 50 de ani – din 1782, când a închiriat inițial jumătatea vestică, până la moartea lui în 1832. Ducele i-a oferit-o cadou după ce a fost cumpărată de Cameră Ducală în 1792, iar renovările ulterioare au fost co-finanțate chiar de proprietar. Muzeul a luat naștere ca fundație în 1885, după moartea ultimului nepot al lui Goethe, Walther, și s-a deschis publicului în 1886. Expoziția „Lebensfluten – Tatensturm", întinsă pe unsprezece camere, arată o latură mai puțin cunoscută a lui Goethe – nu doar scriitorul, ci și omul de stat, artistul amator și botanistul pasionat.
Sala rococo, care traversează trei etaje ale clădirii, a devenit brusc celebră în toată Germania în seara de 2 septembrie 2004, când un incendiu provocat de o conexiune electrică defectă a mistuit acoperișul și s-a extins până la al doilea etaj al sălii – cel mai mare incendiu de bibliotecă din Germania de după al Doilea Război Mondial. 50.000 de volume au ars complet, dintre care 12.500 considerate de neînlocuit, iar alte 62.000 au fost grav deteriorate de apa folosită la stingere. Salvarea a fost aproape cinematografică: 6.000 de cărți istorice, inclusiv o Biblie Luther din 1534, au fost scoase din flăcări din mână în mână de localnici și pompieri. Sala rococo restaurată a fost redeschisă în octombrie 2007, exact de aniversarea a 200 de ani de la moartea ducesei Anna Amalia, care i-a dat numele.
Nu există zbor direct spre Weimar. Vezi cum ajungi în Germania →
Capcane & țepe
Cineva îți leagă pe încheietură o brățară înainte să apuci să refuzi, apoi cere bani pentru ea — frecvent lângă atracțiile turistice din Berlin și Hamburg. Ține mâinile la tine și spune ferm "nu" din prima secundă cât vezi gestul.
Persoane cu ecusoane false se dau drept controlori și te obligă să plătești o "amendă" pe loc, în cash. Inspectorii reali îți dau opțiunea unui bon de plată ulterioară — cere legitimația și refuză plata pe loc dacă ceva nu pare în regulă.