Casa de pe Frauenplan a fost construită în 1709, iar Goethe a locuit-o aproape 50 de ani – din 1782, când a închiriat inițial jumătatea vestică, până la moartea lui în 1832. Ducele i-a oferit-o cadou după ce a fost cumpărată de Cameră Ducală în 1792, iar renovările ulterioare au fost co-finanțate chiar de proprietar.
Muzeul a luat naștere ca fundație în 1885, după moartea ultimului nepot al lui Goethe, Walther, și s-a deschis publicului în 1886. Expoziția „Lebensfluten – Tatensturm", întinsă pe unsprezece camere, arată o latură mai puțin cunoscută a lui Goethe – nu doar scriitorul, ci și omul de stat, artistul amator și botanistul pasionat.
- ·Bilete pe klassik-stiftung.de, incluse adesea în cardul muzeal Weimar (Weimar Card)
- ·Face parte din situl UNESCO „Weimarul Clasic" din 1998, împreună cu alte case istorice din oraș
- ·Vizita durează în medie 1-1,5 ore, pentru casă și expoziția muzeului împreună
Preț bilet și cât durează vizita la Goethe-Nationalmuseum (Goethes Wohnhaus)
Intrarea la Goethe-Nationalmuseum (Goethes Wohnhaus) costă 13 € de persoană.
Rezervă-ți 2-3 ore pentru vizită.
Cum ajungi la Goethe-Nationalmuseum (Goethes Wohnhaus) din România?
Goethe-Nationalmuseum (Goethes Wohnhaus) e în Weimar.
Ce mai vezi în Weimar?
Muzeul actual s-a deschis pe 5 aprilie 2019, exact de aniversarea a 100 de ani de la fondarea Bauhaus-ului la Weimar, într-o clădire nouă proiectată de arhitecta germană Heike Hanada, câștigătoarea unui concurs internațional din 2012. Colecția pe care o găzduiește însă e mult mai veche – cea mai veche colecție muzeală de obiecte Bauhaus din lume, pornită chiar de Walter Gropius în anii 1920. Cu circa 13.000 de obiecte, muzeul are piese emblematice ale designului modern: lampa de masă a lui Wilhelm Wagenfeld și Carl Jucker, ceainicul Mariannei Brandt, scaunul cu spătar din sârmă al lui Marcel Breuer – obiecte care au definit practic estetica secolului XX și care, cumva ironic, s-au născut chiar în acest oraș mic din Turingia, nu într-o metropolă.
Sala rococo, care traversează trei etaje ale clădirii, a devenit brusc celebră în toată Germania în seara de 2 septembrie 2004, când un incendiu provocat de o conexiune electrică defectă a mistuit acoperișul și s-a extins până la al doilea etaj al sălii – cel mai mare incendiu de bibliotecă din Germania de după al Doilea Război Mondial. 50.000 de volume au ars complet, dintre care 12.500 considerate de neînlocuit, iar alte 62.000 au fost grav deteriorate de apa folosită la stingere. Salvarea a fost aproape cinematografică: 6.000 de cărți istorice, inclusiv o Biblie Luther din 1534, au fost scoase din flăcări din mână în mână de localnici și pompieri. Sala rococo restaurată a fost redeschisă în octombrie 2007, exact de aniversarea a 200 de ani de la moartea ducesei Anna Amalia, care i-a dat numele.
Lagărul de concentrare Buchenwald a funcționat între 1937 și 1945, la doar câțiva kilometri de centrul cultural al Weimarului – o proximitate care rămâne unul dintre cele mai tulburătoare paradoxuri ale istoriei germane. Peste 240.000 de oameni au fost deținuți aici, dintre care aproximativ 56.000, inclusiv 11.000 de evrei, au murit uciși de SS sau din cauza epuizării, foametei, torturii și experimentelor medicale. Memorialul s-a deschis în 1958, dar povestea locului nu s-a oprit în 1945: până în 1950, sovieticii au folosit aceleași terenuri ca „lagăr special", iar după reunificare, în 1990, memorialul a fost regândit pentru a comemora toate grupurile de victime, nu doar pe cele recunoscute oficial de regimul est-german.