Nürnberg, Germania

Casa cu structură pe lemn aparent a fost locuința și atelierul lui Albrecht Dürer, cel mai celebru pictor german, din 1509 până la moartea lui în 1528. E una dintre puținele case de negustor supraviețuitoare din epoca de aur a Nürnbergului și singura casă de artist din secolul XVI păstrată în tot nordul Europei. Orașul a deschis-o publicului în 1828, ca prim memorial dedicat unui artist din întreaga lume – devenind muzeu propriu-zis abia în 1871. Camerele păstrează atmosfera epocii, cu tururi ghidate speciale în care o actriță joacă rolul soției lui Dürer, Agnes, ghidând vizitatorii prin cele patru etaje ale fostei case, între ateliere de tipar demonstrative și copii de calitate ale picturilor majore ale lui Dürer.

Nazi Party Rally Grounds au fost folosite pentru mitingurile de partid ale NSDAP între 1933 și 1938, un complex proiectat în mare parte de Albert Speer pe circa 11 km² la sud-est de oraș. Sala Congresului, clădirea uriașă și neterminată în care se află azi centrul de documentare, a rămas fără acoperiș – piatra de temelie fusese pusă în 1935, dar șantierul nu s-a mai finalizat niciodată. Centrul de documentare, deschis pe 4 noiembrie 2001, a fost proiectat de arhitectul austriac Günther Domenig, câștigător al unui concurs internațional din 1998, cu ideea radicală de a înfige un pasaj diagonal de sticlă și oțel direct prin aripa nordică a clădirii naziste – o intervenție care „sparge" fizic simbolul, în loc să-l conserve intact. Între 1939 și 1945, zeci de mii de prizonieri de război și civili deportați au fost folosiți ca muncă forțată chiar pe acest teren.

Muzeul a fost fondat în 1852 de nobilul franconian Hans Freiherr von und zu Aufseß, cu ideea de a strânge „un repertoriu bine ordonat al întregii materii sursă pentru istoria, literatura și arta germană" – inițial limitat la perioada de dinainte de 1650. Odată cu formarea Imperiului German unificat în 1871, muzeul a devenit oficial instituția națională de artă și cultură a noii națiuni. Colecția a crescut la peste un milion de piese, de la preistorie până azi, cu un punct forte special: cea mai importantă colecție de lucrări ale lui Albrecht Dürer, artistul care a locuit și lucrat chiar în acest oraș. Printre exponatele notabile se numără globul terestru al lui Martin Behaim, cel mai vechi glob păstrat din lume.

Fortificațiile de pe stânca de deasupra Nürnbergului datează din jurul anului 1000, iar în secolele XII-XIII împăratul Frederic Barbarossa și succesorii lui au construit pe partea vestică unul dintre cele mai mari și impunătoare complexe de castel din tot Sfântul Imperiu Roman. Nu era doar reședință – era declarație de putere, vizibilă din tot orașul. Importanța ei imperială a fost consacrată în 1356, când Bula de Aur a lui Carol al IV-lea a stabilit Nürnbergul drept locul obligatoriu pentru prima Dietă Imperială a fiecărui nou conducător ales, iar din 1424 regaliile imperiale au fost păstrate în siguranță chiar aici. În 1945, castelul a ajuns aproape complet în ruine, dar secțiunile romanice și gotice târzii au supraviețuit surprinzător de intact, iar reconstrucția postbelică a urmărit fidel forma dinainte de război.