Düsseldorf a pornit ca sat de pescari, menționat prima dată în 1135 și fondat oficial ca oraș în 1288, la o cotitură mică a Rinului lângă vărsarea râului Düssel — de unde și numele. Ascensiunea lui spre statutul de „capitală neoficială” a vestului Germaniei s-a construit mult mai târziu, din combinația de finanțe, artă și, mai ales, modă.
Azi găzduiește peste 800 de showroom-uri de modă și mai multe târguri de profil, iar Königsallee („Kö”) e una dintre cele mai scumpe artere comerciale din Europa. Mai puțin cunoscut e faptul că Düsseldorf are cea mai mare comunitate japoneză din Germania — a crescut din anii 1950, când firme japoneze și-au deschis birouri aici, iar azi cartierul din jurul Immermannstraße, numit „Little Tokyo”, are restaurante, librării și magazine japoneze autentice. Berea locală, Altbier, se bea în pahare mici de 250ml, umplute automat de chelneri până pui paharul gol pe suportul de pe masă, semn că vrei să te oprești.
- ·Altstadt e cunoscut ca „cel mai lung bar din lume”, cu zeci de berării Alt una lângă alta — plin și gălăgios în weekend
- ·Kö-ul e pentru shopping de lux, dar cartierul Little Tokyo (Immermannstraße) e mai bun pentru mâncare autentică și mai ieftină
- ·Aeroportul are legătură directă S-Bahn cu centrul în circa 15 minute
- ·Carnavalul, similar celui din Köln, aduce aglomerație și program modificat de transport în ianuarie-februarie
Ce vezi în Düsseldorf: top 4 obiective
Düsseldorf a pornit din secolele VII-VIII ca simplă așezare de pescari și agricultori, la locul unde râul Düssel se varsă în Rin, primind statut de oraș abia în 1288. Multe dintre casele din Altstadt datează din secolele XIII-XVII, iar aproape fiecare dintre ele găzduiește azi un local. Cartierul e cunoscut informal drept „cel mai lung bar din lume" – peste 300 de baruri, cârciumi și discoteci înghesuite pe o jumătate de kilometru pătrat. Berea locală, Altbier, se leagă direct de acest loc: de la 1838, când Johann Matthias Schumacher a cumpărat berăria Im Sonnenaufgang și a inventat o bere închisă la culoare, cu mai mult hamei, maturată la rece în butoaie de lemn – o rețetă care persistă neschimbată în doar câteva berării rămase.
Colecția a fost fondată în 1961 de statul federal Renania de Nord-Westfalia, pornind de la un nucleu de 88 de lucrări de Paul Klee. Clădirea K20 de pe Grabbeplatz, cu fațada ei distinctivă de granit negru, s-a deschis în 1986 și acoperă curentele artistice majore ale secolului XX – expresionism german, cubism, suprarealism, plus lucrări importante de Joseph Beuys și Gerhard Richter. K21, deschisă în 2002 în fostul sediu al parlamentului regional (Ständehaus), completează povestea cu artă contemporană, de după anii 1980 – practic cele două clădiri formează un traseu cronologic complet al artei moderne și contemporane, rar găsit împreună într-un singur oraș de mărimea Düsseldorfului.
Neuer Zollhof, complexul de trei clădiri proiectat de canadiano-americanul Frank Gehry, a fost finalizat în 1998, ca parte a transformării fostului port de mărfuri și vamă al Düsseldorfului într-un cartier al industriilor media – proiect care a schimbat complet fizionomia zonei portuare. Cele trei clădiri, deloc identice, ilustrează perfect stilul Gehry: „Haus A" cu cărămidă și forme unghiulare, „Haus B" cu fațadă ondulată de oțel inoxidabil care reflectă tot ce e în jur, „Haus C" alb și rotunjit. Suprafețele curbe au fost calculate cu software folosit în construcția aeronavelor – o tehnică rar aplicată în arhitectura civilă la acea vreme.
Turnul de telecomunicații a fost construit între 1979 și 1981, inaugurat pe 1 decembrie 1981, după planurile arhitectului Harald Deilmann – 22.500 de tone de beton și oțel, cea mai înaltă clădire din Düsseldorf, cu 240,5 metri. Detaliul care-l face memorabil e ceasul de lumină de pe trunchiul turnului, Lichtzeitpegel, instalat tot în 1981 de artistul Horst H. Baumann: un ceas digital uriaș format din șiruri de becuri, care arată ora, minutele și secundele citite de sus în jos – cel mai mare ceas digital din lume la data instalării, vizibil de la mare distanță în oraș.
Nu există zbor direct spre Düsseldorf. Vezi cum ajungi în Germania →
Capcane & țepe
Cineva îți leagă pe încheietură o brățară înainte să apuci să refuzi, apoi cere bani pentru ea — frecvent lângă atracțiile turistice din Berlin și Hamburg. Ține mâinile la tine și spune ferm "nu" din prima secundă cât vezi gestul.
Persoane cu ecusoane false se dau drept controlori și te obligă să plătești o "amendă" pe loc, în cash. Inspectorii reali îți dau opțiunea unui bon de plată ulterioară — cere legitimația și refuză plata pe loc dacă ceva nu pare în regulă.