Negustorii portughezi au ajuns la Macau în jurul anului 1557 și au negociat cu oficialii dinastiei Ming dreptul de a se stabili aici — prima colonie europeană de pe teritoriul chinez, dar una atipică: portughezii plăteau chirie anuală și recunoșteau suveranitatea Chinei, în loc să cucerească teritoriul. Au rămas așa timp de 442 de ani, până când Portugalia a predat oficial Macau Chinei, la 20 decembrie 1999, sub aceeași formulă 'o țară, două sisteme' aplicată și Hong Kong-ului.
Jocurile de noroc au fost legalizate încă din 1847, iar din anii '60 magnatul Stanley Ho a deținut monopolul licențelor, până când piața s-a liberalizat în 2002 și au intrat marii operatori din Las Vegas. Rezultatul a fost spectaculos: până în 2013, Macau genera de șapte ori mai multe venituri din cazinouri decât Las Vegas Strip, deși are o fracțiune din suprafața acestuia — iar tot acest boom de jocuri de noroc coexistă, la câteva sute de metri distanță, cu piețe pietruite și biserici portugheze vechi de secole.
- ·Peninsula Macau (centrul istoric, patrimoniu UNESCO) se vizitează cel mai bine pe jos; Cotai, cu cazinourile mari tip Las Vegas, e la câțiva kilometri și legată prin autobuzele gratuite ale hotelurilor.
- ·Feribotul din Hong Kong durează aproximativ o oră (terminal Outer Harbour sau Taipa); autobuzele peste podul Hong Kong-Zhuhai-Macao sunt o variantă mai ieftină, non-stop.
- ·Se plătește în pataca, dar dolarul de Hong Kong e acceptat aproape peste tot; cardul Macau Pass acoperă autobuzele locale.
Nu există zbor direct spre Macau. Vezi cum ajungi în China →
Capcane & țepe
Tineri simpatici, prezentați ca „studenți la artă” care vor să-și exerseze engleza, te abordează lângă Tiananmen, Bund sau Nanjing Road și te invită la o „ceremonie tradițională a ceaiului” — la final primești o notă de plată de sute sau mii de dolari, iar noii „prieteni” dispar brusc. Refuză orice invitație spontană la ceai sau mâncare de la necunoscuți în zonele turistice majore.