La o privire
Cum te miștiTren, cel mai punctual din Europa
Tren, cel mai punctual din Europa.
Cum ajungi din România
7 zboruri directeDe neratat în Elveția
must-see · votează
A pornit din întâmplare, în 1886, ca soluție tehnică: uzina hidraulică de la Coulouvrenière furniza presiune pentru mașinăriile industriale ale orașului, dar noaptea, când meșteșugarii se opreau din lucru, presiunea din sistem creștea periculos. O supapă de siguranță a fost adăugată ca să elibereze surplusul — și exact asta a trimis prima dată apa țâșnind spre cer. Inițial avea doar 30 de metri înălțime și funcționa doar duminica și de sărbători, cu apă din rețeaua potabilă. A devenit atât de popular încât din 1906 a fost pornit și în zilele lucrătoare, iar sistemul actual, modernizat în 1951 și alimentat din apa lacului, trimite jetul până la 140 de metri — vizibil de la kilometri distanță, chiar și din avion la coborârea spre Geneva.
Ideea a venit unui om de afaceri elvețian, Adolf Guyer-Zeller, în timpul unei drumeții cu fiica lui în august 1893 — a schițat traseul căii ferate chiar în acea seară, în camera de hotel din Mürren. Construcția a durat 16 ani, între 1896 și 1912, cu tuneluri săpate direct prin stâncă: șase greve, opt schimbări de conducere de șantier și 30 de muncitori morți, majoritatea în accidente de dinamitare. Gara de la 3.454 metri altitudine, cea mai înaltă din Europa, e cunoscută drept "Top of Europe" — proiectul original ținti chiar vârful Jungfrau, dar planurile s-au schimbat pe parcurs și opririle s-au tăiat la Jungfraujoch. Azi urci cu același tren istoric printr-un tunel de 7 km, cu opriri la ferestre tăiate în stâncă de unde vezi ghețarul Aletsch, cel mai lung din Alpi.
Vârful a rezistat neescaladat până pe 14 iulie 1865, când o echipă condusă de britanicul Edward Whymper, alături de Lord Francis Douglas, Charles Hudson, Douglas Hadow și ghizii Michel Croz și familia Taugwalder, a ajuns prima pe creastă — după ani de rivalitate cu ghidul italian Jean-Antoine Carrel, care încerca ruta dinspre Italia. La coborâre însă, patru dintre ei au murit când Hadow a alunecat și i-a tras după el pe coardă; doar Whymper și cei doi Taugwalder au supraviețuit, iar ancheta ulterioară i-a exonerat de acuzația că ar fi tăiat coarda ca să se salveze. Forma aproape perfect piramidală, unică între vârfurile alpine, vine din felul în care gheața a erodat roca din patru direcții diferite deodată — și e motivul pentru care Matterhorn a devenit sigla Toblerone și, informal, simbolul vizual al Elveției întregi. Zermatt însuși e un sat fără mașini pe benzină, așa că priveliștea rămâne neîntreruptă de trafic sau poluare vizuală, lucru rar pentru un loc atât de vizitat.
Podul acoperit de lemn a fost construit pe la 1333 (unele surse spun 1360), ca parte a fortificațiilor orașului, legând vechiul oraș de pe malul drept al râului Reuss de partea nouă de pe malul stâng — și era, până în 1993, cel mai vechi pod acoperit din Europa. În interior avea peste o sută de picturi din secolul XVII, montate sub grinzile de acoperiș, care spuneau istoria Lucernei și a Elveției. În noaptea de 18 august 1993, un foc pornit probabil de la o țigară aruncată pe o barcă ancorată lângă pod a distrus două treimi din structură și cele mai multe picturi. Consiliul orășenesc a decis reconstrucția imediată, iar podul a fost gata în opt luni, cu sisteme moderne de alarmă antiincendiu integrate discret. Azi mai poți vedea și originalele salvate, alături de copiile refăcute după fotografii vechi.
Orașe
cost · ce vezi
Zurich există ca așezare de peste 2000 de ani, de pe vremea romanilor, care i-au spus Turicum încă din anul 15 î.Hr., la ieșirea lacului în râul Limmat. A devenit oraș imperial liber în 1218 și a intrat în Confederația Elvețiană în 1351, crescând economic pe comerțul cu textile - în special mătase, din secolul XIV. Aici, nu la Geneva, a pornit Reforma elvețiană: Huldrych Zwingli a ajuns în oraș în 1519 și a construit mișcarea protestantă chiar din catedrala orașului, până în 1523 - o ramură separată de calvinismul genevez. Identitatea bancară e, de fapt, mai recentă decât pare: Credit Suisse a fost fondată abia în 1856, iar Zurich a devenit centrul financiar al țării abia spre finalul secolului XIX. În contrast total cu imaginea de oraș al băncilor, tot aici s-a născut mișcarea Dada, în 1916, la Cabaret Voltaire.
Geneva are peste două milenii de istorie - apare deja în însemnările lui Caesar despre războaiele galice - și a funcționat ca episcopat independent în Evul Mediu. Momentul de cotitură a fost 1536, când orașul a adoptat oficial Reforma, iar Jean Calvin, sosit la scurt timp, a transformat Geneva în ceea ce s-a numit "Roma protestantă", cu reguli stricte de disciplină civică impuse prin Consistoriul bisericesc. Legătura dintre trecutul religios și prezent e mai directă decât pare: Geneva calvină a fost un oraș-refugiu pentru protestanții persecutați din Franța și Italia, iar azi orașul găzduiește cel mai mare număr de organizații internaționale din lume - sediul ONU la Geneva, OMS, OMC, Crucea Roșie (fondată chiar aici de Henry Dunant) și alte peste 20 de organizații, plus sute de ONG-uri. De la cetate a refugiaților religioși la capitala diplomației mondiale.
Lucerna s-a alăturat alianței dintre Uri, Schwyz și Unterwalden împotriva Habsburgilor, iar independența a venit după bătălia de la Sempach, din 1386. A devenit apoi capitala de facto a cantoanelor catolice și, între 1579 și 1874, sediul nunțiului papal. Podul Kapellbrücke, ridicat pe la 1360 ca parte din fortificațiile orașului, lega orașul vechi de cel nou peste râul Reuss. Ce nu știe toată lumea: podul pe care-l fotografiază toți turiștii nu mai e cel medieval - un incendiu din 1993 a distrus două treimi din celebrele picturi interioare de secol XVII, iar ce se vede azi e reconstrucția din 1994. Faima podului rezistă, dar autenticitatea lui fizică, nu chiar.
Bern a fost fondat în 1191 de Berthold al V-lea de Zähringen, ca post militar la granița dintre teritoriile germanice alemanice și cele francofone burgunde. A intrat în Confederația Elvețiană în 1353, dar a devenit capitala politică a țării abia în 1848 - relativ târziu, ales tocmai pentru poziția lui centrală și neutră între regiunile lingvistice. Legenda spune că numele și stema orașului vin de la primul animal întâlnit la vânătoare de fondatorul Berthold - un urs -, iar Bern chiar ține urși vii într-un parc pe malul râului de la 1480 încoace, nu doar ca simbol turistic. Orașul vechi de azi, trecut pe lista UNESCO în 1983, a fost de fapt reconstruit în piatră de gresie după un incendiu devastator din 1405 - deci ce pare medieval intact e, de fapt, un centru istoric excepțional de bine păstrat, dar reconstruit.
Numele înseamnă literalmente "între lacuri" - orașul stă pe câmpia dintre lacurile Thun și Brienz și a crescut în jurul unei mănăstiri augustiniene din secolul XII (1130-1528). A rămas o așezare modestă până în epoca romantică, când Lord Byron a stat aici în 1816 și, inspirat de masivul Jungfrau, a scris poemul "Manfred" - moment care a transformat zona într-o destinație obligatorie pentru călătorii britanici din secolul XIX. Transformarea reală a fost însă inginerească: industriașul Adolf Guyer-Zeller a construit, la începutul secolului XX, calea ferată prin stâncă până la Jungfraujoch (3.454 m, cea mai înaltă gară din Alpi), transformând Interlaken din stațiune de epocă victoriană în poarta principală spre "acoperișul Europei". Hotelurile somptuoase de pe promenada Höheweg, în stil neo-baroc și neo-renascentist, datează chiar din acel boom turistic - regina Victoria a vizitat orașul în 1868.
Satul a fost colonizat de valașii (Walser) în secolul XIII, iar numele original, "Pratobornum" (poiana izvoarelor), s-a transformat treptat, prin "zur Matte", în Zermatt. A rămas o așezare izolată, agrară, până în 1865, când Matterhorn - unul dintre ultimii vârfuri alpini majori cuceriți - a fost escaladat pentru prima dată, într-o ascensiune care s-a încheiat tragic, cu patru din cei șapte alpiniști morți la coborâre. Paradoxal, tragedia a făcut muntele celebru în toată lumea și a pornit valul turistic. Zermatt e fără mașini din anii 1960, dar nu din lipsă de drumuri - e o alegere deliberată, pentru aer curat și liniște, menținută azi prin taxiuri electrice, trăsuri cu cai și autobuze electrice. În satul vechi, casele de lemn înnegrite de soare ale valașilor, ridicate pe discuri de piatră ca să țină șoarecii departe de hambare, stau la doi pași de hotelurile de cinci stele.