Cádiz, Spania

Pópulo e considerat cel mai vechi cartier locuit continuu din Europa, pe locul unde fenicienii au fondat Gadir în jurul anului 1100 î.Hr. Configurația de azi, cu cele trei arcuri medievale - Arco de la Rosa, Arco de los Blanco și Arco del Pópulo, acesta din urmă de origine islamică -, datează din secolul XIII, când Alfonso X el Sabio a ridicat ziduri peste fortificațiile arabe existente. Numele vine de la un tablou al Fecioarei așezat pe una din porți în secolul XVI, cu inscripția "Ora pro populo" - roagă-te pentru popor. La câțiva pași, Mercado Central a fost ridicat începând din 1837, după planurile arhitectului neoclasic Torcuato Benjumeda, pe locul unei foste grădini a mănăstirii franciscanilor desculți; e una dintre cele mai vechi piețe acoperite din Spania. Combinația celor două - istoria antică a Pópulo și forfota zilnică a pieței - dă imaginea completă a orașului: 3.000 de ani de istorie, dar trăit ca orice cartier obișnuit.

Construcția a început în 1722 și a durat peste un secol, coincizând cu perioada de aur a orașului, îmbogățit de monopolul comerțului cu America. Turnul de Poniente, cea mai vizitabilă parte azi, s-a terminat abia în 1862, după ce episcopul Juan José Arbolí y Acaso a strâns fonduri suplimentare, cu piatră adusă dintr-o carieră din Medina, ca să termine ce rămăsese neterminat decenii la rând. Ceasul de pe turn, motivul pentru care i se mai spune Torre del Reloj, a fost montat la mijlocul secolului XIX de meșterul José Miguel de Zugasti și e unul dintre cele mai vechi ceasuri monumentale funcționale din Spania, recent restaurat. Urcarea nu e pe scări obișnuite, ci pe rampe circulare, 187 de trepte împărțite în tronsoane scurte, care duc la 40 de metri înălțime — de acolo vezi tot orașul vechi înconjurat de mare pe trei laturi, ceva ce nu prinzi de nicăieri altundeva din Cádiz.

Golful Caletei e portul natural al orașului vechi, iar castelul de la capătul lui a apărut direct dintr-o rușine militară: în 1596, o flotă anglo-olandeză condusă de contele de Essex a jefuit și ars Cádiz-ul, iar Filip II a decis că apărarea de până atunci nu mai era suficientă. Inginerul Cristóbal de Rojas a proiectat un fort cu plan stelat, în stil italian, ridicat între 1598 și 1621, terminat abia sub Filip III. De-a lungul secolelor, Santa Catalina a fost mai mult închisoare decât fortăreață — din 1769, sub Carol al III-lea, a devenit închisoare militară și a ținut prizonieri politici și militari implicați în conspirații, funcție pe care a păstrat-o până în 1991, când armata a renunțat la el. Plaja de dedesubt, strânsă între Santa Catalina și celălalt castel al golfului, San Sebastián, a fost aleasă ca dublură pentru Havana în filmul cu James Bond „Die Another Day”, pentru că accesul la Cuba reală era imposibil pentru echipa de filmare — un detaliu pe care localnicii îl pomenesc mereu.

Turnul face parte din Casa-Palacio de los Marqueses de Recaño, construit în secolul XVIII, în plin boom al orașului Cádiz ca port cu monopol pe comerțul cu America. Negustorii bogați ai vremii își ridicau turnuri de veghe pe conace ca să-și zărească primii corăbiile cu marfă — se pare că orașul a avut la un moment dat vreo 160 de asemenea turnuri. Tavira, cu cei 33 de metri deasupra solului, a fost declarat oficial turnul-far al portului în 1778, tocmai pentru că era cel mai înalt, și poartă numele primului său veghetor, locotenentul de marină Antonio Tavira. Azi găzduiește prima cameră obscură din Spania, deschisă în 1994: o cameră complet întunecată în care un sistem de oglinzi și lentile proiectează, live, imaginea în mișcare a orașului pe un ecran alb concav. Dintre toate turnurile de veghe care mai există din cele câteva sute construite atunci, Tavira e printre puținele deschise vizitatorilor la interior.