La o privire
Cum te miștiMetrou/tren în oraș, autocare între orașe
În Kuala Lumpur, rețeaua de metrou și tren ușor acoperă majoritatea atracțiilor. Între orașe, autocarele sunt confortabile și ieftine, iar pentru insule ai nevoie de feribot sau un zbor intern low-cost.
Cum ajungi din România
1 zbor cu escalăDe neratat în Malaysia
must-see · votează
Peșterile calcaroase erau cunoscute doar de localnici până în 1878, când naturalistul american William Temple Hornaday le-a făcut cunoscute în lume. Transformarea religioasă a venit în 1891, prin K. Thamboosamy Pillay, un lider al comunității tamile hinduse din Malaya, care a construit aici un altar dedicat zeului Murugan - inspirat, se spune, de forma intrării principale a peșterii, care seamănă cu sulița divină (vel) a zeului. Din 1892 se ține anual aici festivalul Thaipusam. Statuia aurie a lui Murugan de la baza scărilor, înaltă de 43 m, e una dintre cele mai mari statui ale zeului din lume - construită de comunitatea tamilă malaysiană din 350 de tone de oțel și 1.550 mc de beton, în trei ani, și dezvelită în 2006 chiar de Thaipusam. Cele 272 de trepte colorate care duc spre Peștera Catedrală au fost vopsite abia în 2018, transformându-le peste noapte într-unul dintre cele mai fotografiate locuri din Kuala Lumpur.
Căpitanul britanic Francis Light a fondat orașul în 1786, după ce a convins sultanul din Kedah să cedeze Penang britanicilor - primul stabiliment britanic din Asia de Sud-Est. L-a declarat port liber, fără taxe vamale, ca să atragă negustori din porturile olandeze concurente din regiune: numărul de vase care intrau în port a urcat de la 85 în 1786 la peste 3.500 în 1802. Politica de port liber a adus un amestec de comunități - chinezi, indieni, malaysieni, europeni, arabi - care a rămas amprenta orașului și i-a adus statutul UNESCO în 2008, ca "peisaj arhitectural și cultural unic, fără egal în Asia de Sud-Est". Zona protejată acoperă aproape 260 de hectare din centrul vechi, unde orice modificare a clădirilor e strict reglementată.
Podul curbat, suspendat de un singur pilon de 81,5 m înălțime prin cabluri dispuse în evantai, a fost proiectat de arhitectul elvețian Peter Wyss și construit între 2003 și 2005, la 660 m altitudine, pe vârful Gunung Mat Cincang. Din cauza locației greu accesibile, toate componentele au fost prefabricate și transportate cu elicoptere Kamov rusești, apoi asamblate direct pe munte cu cabluri și troliuri. La 125 m lungime, e unul dintre puținele poduri pietonale curbate suspendate cu cabluri din lume - nu e drept, ci descrie un arc în trei secțiuni de 25 m fiecare. A fost închis pentru renovări în 2012 și redeschis abia parțial în 2015, ceea ce spune ceva despre cât de dificilă e întreținerea unei structuri montate la altitudine cu elicopterul.
Cu 4.095 m, e cel mai înalt vârf din Asia de Sud-Est maritimă și din tot lanțul dintre Himalaya și Noua Guinee. Prima ascensiune consemnată pe platoul din vârf a fost făcută în martie 1851 de administratorul colonial britanic Hugh Low, ghidat de localnicul Lemaing din Kampung Kiau - deși Low a considerat punctul cel mai înalt "inaccesibil oricui, în afară de animale înaripate" și nu l-a urcat de fapt; abia în 1888 John Whitehead a ajuns pe vârful propriu-zis. Pentru poporul indigen Kadazan-Dusun, muntele - numit "Aki Nabalu", bunicul Nabalu - e locul de odihnă al strămoșilor și poarta către lumea spiritelor, nu doar un obiectiv turistic. Parcul Kinabalu a fost înființat în 1964, iar în 2000 a devenit primul sit UNESCO din Malaysia, recunoscut pentru biodiversitatea sa excepțională, nu doar pentru înălțime.
Proiectate de arhitectul argentinian-american César Pelli pentru compania petrolieră națională Petronas, turnurile au fost construite pe fostul teren al Selangor Turf Club, cu șantierul deschis în martie 1993 și inaugurarea oficială în august 1999, de premierul Mahathir Mohamad. Planul fiecărui turn - o structură circulară cu opt lobi - s-a inspirat din motive geometrice islamice, adaptate climei și luminii din Kuala Lumpur. Din 1998 până în 2004 au fost cele mai înalte clădiri din lume, până le-a depășit Taipei 101, dar rămân cele mai înalte turnuri gemene din lume - mai înalte decât fostele World Trade Center din New York. Puntea suspendată dintre cele două turnuri (Skybridge), la etajele 41-42, la 170 m înălțime, e una dintre puținele structuri de acest tip construite între doi zgârie-nori.
Orașe
cost · ce vezi
Kuala Lumpur a pornit în 1857 la confluența râurilor Klang și Gombak, când 87 de mineri chinezi trimiși de conducătorii malaiezi locali au descoperit zăcăminte de staniu. Așezarea aproape s-a prăbușit din cauza conflictelor dintre comunitățile miniere și facțiunile malaieze rivale, dar liderul chinez Yap Ah Loy a reușit s-o consolideze ca "kapitan Cina" din 1868, iar britanicii au făcut-o capitala statului Selangor în 1880, sub rezidentul Frank Swettenham. A devenit capitala Malaeziei independente în 1957, dar adevărata schimbare de imagine a venit în 1998, când Turnurile Petronas — cele mai înalte clădiri gemene din lume — au transformat orașul dintr-un fost târg de staniu într-un centru financiar modern. Azi e un amestec real de comunități malaieze, chineze și indiene, iar case vechi de tip shophouse stau la câteva străzi de zgârie-nori de sticlă.
George Town a fost întemeiat în 1786 de Francis Light pentru Compania Britanică a Indiilor de Est — prima așezare britanică din Asia de Sud-Est și punctul de start al prezenței britanice pe Peninsula Malaeză. Valurile succesive de imigranți chinezi, indieni, europeni și alte comunități asiatice au lăsat fiecare o amprentă arhitecturală și culinară distinctă — nu e un oraș multicultural doar cu numele, e chiar construit din straturi diferite. Nucleul UNESCO (2008, împreună cu Malacca) acoperă peste 3600 de clădiri patrimoniale pe circa 109 hectare. Comunitatea peranakan (chinezii din Strâmtoare) — descendenți care au amestecat obiceiuri chineze, malaieze și europene — a dat orașului o identitate culinară și arhitecturală proprie, diferită de China continentală sau de restul Malaeziei. Din 2012, muralele stradale ale artistului lituanian Ernest Zacharevic au transformat nucleul vechi într-o galerie în aer liber.
Malacca a fost întemeiată în jurul anului 1400 de Parameswara, un conducător exilat din regiunea Singapore, și a crescut rapid ca sultanat dominant care controla strâmtoarea dintre Oceanul Indian și Marea Chinei de Sud. Portughezii au cucerit-o în 1511, olandezii au preluat-o în 1641, iar britanicii au primit-o definitiv în 1824 prin Tratatul de la Londra — trei stăpâniri coloniale europene succesive pe același oraș mic, ceva ce nu se mai găsește în altă parte din regiune. E înscrisă UNESCO din 2008 alături de George Town, ca pereche — "Orașele Istorice ale Strâmtorii Malacca". Spre deosebire de Penang, care rămâne un oraș-port viu, Malacca funcționează azi mai mult ca oraș-muzeu turistic, mai ales în weekend, când se umple de vizitatori din Kuala Lumpur veniți pentru piața de noapte de pe Jonker Street.
Numele orașului e legat de perioada în care James Brooke, aventurier britanic, a ajutat la înăbușirea unei revolte împotriva sultanului de Brunei în 1841 și a primit în schimb guvernarea regiunii — a devenit primul "Rajah Alb" al unui Sarawak practic independent, condus de familia Brooke ca un regat privat britanic timp de patru generații, din 1841 până în 1946. Reperele din era Brooke — Fortul Margherita, reședința Astana, Muzeul Sarawak, Turnul pătrat — încă definesc orașul-faleză compact de azi, care se simte vizibil mai bornean și mai puțin "peninsular malaezian", cu influențe indigene (iban, bidayuh) clare în mâncare și muzee. E și punctul de plecare pentru Parcul Național Bako și sanctuarul de urangutani Semenggoh.
Orașul se numea inițial "Api-api", apoi a fost redenumit Jesselton sub administrația Companiei Nord-Borneene, iar în 1946 a fost ales ca noua capitală a Nordului Borneo britanic tocmai pentru portul adânc și adăpostit din golful Gaya — orașul de dinainte fusese distrus aproape complet în al Doilea Război Mondial și a trebuit reconstruit de la zero. În 1967, după integrarea Sabahului în Malaezia, a primit numele actual, după muntele Kinabalu din apropiere. Azi funcționează mai ales ca poartă spre natura Sabahului — Muntele Kinabalu (parc UNESCO) și insulele din parcul marin Tunku Abdul Rahman, la 15-20 de minute cu barca — deci orașul propriu-zis e mai degrabă un punct de tranzit funcțional decât o destinație de stat mult timp. E cunoscut și pentru apusurile de soare, printre cele mai spectaculoase din Malaezia datorită coastei orientate direct spre vest, fără obstacole.
Langkawi face parte din sultanatul Kedah de peste 2000 de ani și apare menționat pentru prima dată în scrieri de călătorie chinezești din secolul XIV. A fost refugiu de pirați și centru al comerțului cu piper în secolul XVII, invadat și depopulat de armata siameză în 1821, recucerit abia în 1837. O legendă locală — blestemul Mahsurei, o femeie executată pe nedrept pentru adulter — spune că insula a fost condamnată la sărăcie timp de șapte generații, explicație populară pentru cât de încet s-a dezvoltat până în epoca modernă. Adevărata schimbare a venit în 1987, cu declararea statutului duty-free — asta, nu plajele, a fost motorul care a transformat insula într-o destinație de vacanță modernă. Din 2007 e și geoparc UNESCO, datorită formațiunilor stâncoase cambriene de peste 550 de milioane de ani, printre cele mai vechi roci expuse din Asia de Sud-Est — sub tot decorul de stațiune stă o geologie cu adevărat veche.