Bremen, Germania

Mumiile din criptă au fost descoperite complet întâmplător, în 1698, de ucenicii constructorului de orgi Arp Schnitger, care lucrau în catedrală. Corpurile se uscaseră natural înainte să apuce să se descompună, rezultând mumii spontane – niciun proces de îmbălsămare artificială nu a fost implicat. Numele „Bleikeller" (pivnița de plumb) vine de la faptul că în cripta estică se depozita plumb, deși asta nu a cauzat sau influențat mumificarea – aerul uscat al criptei a fost factorul real. Astăzi sunt opt mumii cunoscute, șapte expuse în sicrie de sticlă și una într-un sicriu de piatră ornamentat, fiecare cu propria poveste: un bărbat împușcat mortal, un general suedez, asistentul lui, o contesă engleză, un student ucis – un mic muzeu al morților accidentali ai orașului, păstrat de aproape 400 de ani.

Primăria a fost construită la începutul secolului XV în stil gotic și renovată la începutul secolului XVII în stil renascentist de Weser – iar statuia lui Roland de pe piață a fost ridicată în 1404, ca simbol al drepturilor și privilegiilor orașului liber imperial Bremen, o tradiție de autoguvernare orășenească ce datează încă din 965, când orașul a primit dreptul de a percepe taxe și bate monedă. Rathaus-ul și Roland au devenit patrimoniu UNESCO din 2004, singura primărie din lume onorată individual în acest fel. Alături, la colțul nord-estic al clădirii vechi, stă statuia de bronz a Muzicanților din Bremen, sculptată de Gerhard Marcks – măgar, câine, pisică și cocoș suprapuși, personajele din povestea fraților Grimm care n-au ajuns niciodată efectiv la Bremen, dar au dat orașului unul dintre cele mai fotografiate simboluri din Germania.

Strada întreagă a fost reconstruită în anii 1920 din ordinul lui Ludwig Roselius, inventatorul cafelei decafeinizate și fondatorul mărcii Kaffee HAG, care a transformat o fostă ulicioară de negustori într-o vitrină arhitecturală expresionistă. Cele două muzee de aici îi poartă amprenta directă: Muzeul Paula Modersohn-Becker, deschis în 1927 într-o clădire proiectată de sculptorul Bernhard Hoetger, e primul muzeu din lume dedicat exclusiv unei femei pictor. Roselius însuși a adunat nucleul colecției de lucrări Modersohn-Becker, completat ulterior de fundația care-i poartă numele. Alături, Muzeul Ludwig Roselius, deschis în 1928 în casa lui personală, redenumită Roselius-Haus, a fost primul muzeu de colecționar privat al Bremenului, deschis publicului.

Cartierul e menționat prima dată în secolul XIII, locuit de pescari de pe râu, meșteșugari și negustori mărunți; cele mai vechi clădiri păstrate azi datează din secolul XIV. Numele „Schnoor" vine din vechea germană pentru „sfoară" – o referire directă la felul în care casele colorate și micuțe sunt înșirate una lângă alta, de-a lungul unor ulițe atât de înguste încât poți atinge ambele ziduri cu brațele întinse. La începutul secolului XX, cartierul devenise practic o zonă săracă, tocmai din cauza lipsei de spațiu – mașinile nu puteau intra pe alei, ceea ce l-a ferit involuntar de „modernizările" care au distrus atmosfera altor cartiere istorice germane. Azi are peste 100 de case protejate ca monument istoric, transformate în ateliere, galerii și cafenele mici.