Berlin a devenit capitală relativ târziu în istoria prusacă — reședința Hohenzollernilor din finalul secolului XV, apoi capitala noului Regat al Prusiei din 1701, când Electorul Frederic al III-lea s-a încoronat singur ca Frederic I. Puțini știu că Berlinul n-a fost niciodată „adevărata” capitală istorică a Prusiei în sens simbolic — acel rol aparținea de fapt orașului Königsberg (azi Kaliningrad, Rusia), la 800 km distanță spre est, unde regii prusaci se încoronau tradițional.
Secolul XX a rescris orașul de două ori: divizarea din 1961-1989, cu Zidul care tăia orașul în două, și reunificarea rapidă declanșată de deschiderea graniței în noaptea de 9 spre 10 noiembrie 1989. Un detaliu mai puțin cunoscut din perioada de dinaintea acestor drame: pe la 1900, Berlinul era capitala berii Europei, cu peste 150 de fabrici active în oraș. Teufelsberg, azi „muntele” cel mai înalt din Berlin, e de fapt o movilă artificială construită din molozul clădirilor distruse în război — sub iarbă, ascunde și o fostă stație americană de ascultare radio din Războiul Rece, vizitabilă azi ca ruină.
- ·Kreuzberg și Prenzlauer Berg au viața de cartier cea mai autentică; Mitte e mai turistic și scump
- ·Orașul e uriaș pentru mersul pe jos — U-Bahn-ul și S-Bahn-ul funcționează cu bilet unic pe zone, rețea printre cele mai extinse din Europa
- ·East Side Gallery (rămășița pictată a Zidului) e liber accesibilă tot timpul, cel mai puțin aglomerată dimineața devreme
- ·Multe muzee mari (Insula Muzeelor) au bilet combinat mai ieftin decât intrările separate, dar cer rezervare de oră mai ales vara
Ce vezi în Berlin: top 4 obiective
Primăvara lui 1990, la scurt timp după căderea Zidului Berlinului, 118 artiști din 21 de țări au pictat această porțiune de 1.316 metri din zidul care încă stătea în picioare pe malul râului Spree, pe partea care fusese cândva orientată spre Berlinul de Est. Galeria s-a deschis oficial pe 28 septembrie 1990, cu peste o sută de picturi individuale. E cea mai lungă porțiune continuă rămasă din zid și, prin asta, cea mai mare galerie în aer liber din lume – dar picturile n-au rezistat neatinse: multe s-au degradat sub soare și vandalism de-a lungul anilor și au fost restaurate de artiștii originali în 2009. Cea mai fotografiată rămâne „Sărutul Frăției" al lui Dmitri Vrubel, cu Brejnev și Honecker.
Poarta a fost construită între 1788 și 1791, din ordinul regelui Frederic Wilhelm al II-lea al Prusiei, după planurile arhitectului Carl Gotthard Langhans, inspirat de intrarea monumentală a Acropolei din Atena. Se numea inițial „Friedenstor" (Poarta Păcii) și a fost deschisă circulației înainte să fie complet terminată, cu doi ani înainte ca Quadriga de bronz de deasupra – proiectată de Johann Gottfried Schadow – să fie montată, în 1793. Napoleon a luat Quadriga ca trofeu de război în 1806 și a dus-o la Paris; a fost recuperată și readusă la Berlin abia după înfrângerea lui, în 1814. Dar simbolismul cel mai puternic al porții vine din secolul XX: a stat blocată chiar în Zidul Berlinului, într-o zonă interzisă între cele două Germanii, iar căderea zidului în 1989 a transformat-o din simbol al diviziunii în simbol al reunificării.
Clădirea originală a fost ridicată între 1884 și 1894 de arhitectul Paul Wallot, în stil neorenascentist, dar a trecut prin incendiul din 1933, distrugerile din al Doilea Război Mondial și decenii de abandon în timpul Războiului Rece, fiind chiar lipită de Zidul Berlinului. Cupola de sticlă actuală, adăugată în 1999 de arhitectul Norman Foster după reunificare, e gândită explicit ca simbol al transparenței guvernamentale. În interiorul cupolei, o structură de 360 de oglinzi direcționează lumina naturală spre sala de plen a Bundestagului de dedesubt, funcționând simultan și ca sistem de ventilație naturală. Două rampe în spirală urcă vizitatorii de la nivelul terasei până în vârf, în circa 15-20 de minute, cu vedere directă spre parlamentarii germani care lucrează efectiv sub picioarele tale.
Turnul a fost construit între 1965 și 1969 de guvernul RDG, atât ca facilitate funcțională de radiodifuziune, cât și ca simbol al puterii comuniste, la inițiativa lui Walter Ulbricht. A fost inaugurat pe 3 octombrie 1969, exact de ziua a 20-a aniversare a Republicii Democrate Germane, după doar 53 de luni de construcție efectivă – considerată la vremea respectivă record. Există o glumă locală veche despre turn: pe timp însorit, reflexia luminii pe sfera metalică formează o cruce – poreclită „răzbunarea Papei" pentru regimul oficial ateu al RDG, care n-a reușit niciodată să elimine efectul optic. Cu 368 de metri, rămâne cea mai înaltă structură din Germania.
Nu există zbor direct spre Berlin. Vezi cum ajungi în Germania →
Capcane & țepe
Cineva îți leagă pe încheietură o brățară înainte să apuci să refuzi, apoi cere bani pentru ea — frecvent lângă atracțiile turistice din Berlin și Hamburg. Ține mâinile la tine și spune ferm "nu" din prima secundă cât vezi gestul.
Persoane cu ecusoane false se dau drept controlori și te obligă să plătești o "amendă" pe loc, în cash. Inspectorii reali îți dau opțiunea unui bon de plată ulterioară — cere legitimația și refuză plata pe loc dacă ceva nu pare în regulă.