La o privire
Cum te miștiZbor intern, bajaj și autobuz în oraș
Pentru distanțe mari, zborul intern (Ethiopian Airlines are rute dense) e cea mai practică opțiune. În orașe, bajaj (tuk-tuk) și taxiuri sunt norma pentru deplasări scurte.
Cum ajungi din România
1 zbor cu escalăDe neratat în Etiopia
must-see · votează
Cele 11 biserici au fost săpate direct în stâncă, nu construite — muncitorii au excavat șanțuri în jurul blocurilor de tuf vulcanic și apoi au scobit interiorul, ferestre, uși și coloane, totul dintr-o singură bucată de piatră. Sunt atribuite regelui Gebre Meskel Lalibela, din dinastia Zagwe, care a domnit undeva între 1181 și 1221 și a vrut să recreeze Ierusalimul în regatul lui, după ce cuceririle musulmane blocaseră pelerinajele creștine în Țara Sfântă. Patru biserici sunt complet independente de stânca din jur (monolitice), celelalte șapte rămân legate de munte printr-un perete, iar tot complexul e conectat printr-un sistem de tuneluri și pasaje săpate, care leagă cele două grupuri principale. De secole locul e destinație de pelerinaj pentru creștinii ortodocși etiopieni, care încă vin aici de Crăciun (Genna) și de Bobotează, iar bisericile sunt și azi în folosință activă, nu doar muzeu.
Fasil Ghebbi a fost fondat de împăratul Fasilides în 1636, când a decis să rupă tradiția etiopiană de secole prin care conducătorii își mutau constant tabăra regală dintr-un loc în altul, și a stabilit Gondar drept capitală permanentă. Complexul e înconjurat de un zid de incintă de 900 de metri lungime, cu 12 porți, pe o suprafață de 70.000 mp. Ce-l face diferit de alte cetăți africane e amestecul de stiluri arhitecturale — portughez, indian, arab — transformat mai târziu de barocul adus de misionarii iezuiți. Succesorii lui Fasilides (Iyasu I, Dawit III, împărăteasa Mentewab) și-au adăugat fiecare propriile clădiri în incintă, așa că azi vezi castelul lui Fasilides lângă palatul lui Iyasu I, o sală a lui Dawit III și castelul Mentewab, plus trei biserici — practic straturi succesive de putere regală suprapuse pe același teren, timp de un secol.
Depresiunea s-a format prin depărtarea plăcilor tectonice africană și arabă, la o rată de 1-2 cm pe an, într-o zonă aflată la joncțiunea a trei plăci tectonice — peste milioane de ani va deveni un ocean nou, când Marea Roșie se va revărsa în crăpătura asta și va despărți continentul african în două. Partea de nord stă la peste 100 de metri sub nivelul mării. Ce vezi acolo pare desprins de pe altă planetă: izvoarele sulfuroase colorate de la Dallol, un crater vulcanic unde magma bazaltică s-a întâlnit cu depozitele de sare, și Erta Ale, cel mai activ vulcan din Etiopia, cu unul dintre doar șase lacuri de lavă active de pe Pământ. Temperaturile medii trec de 34°C și pot depăși 50°C, ceea ce o face oficial cea mai fierbinte zonă locuită permanent de pe glob.
Lacul Tana, cel mai mare lac din Etiopia și sursa Nilului Albastru, găzduiește vreo 19 mănăstiri și peste 35 de biserici, răspândite pe cele aproape 37 de insule ale lui și pe peninsule ca Zege — cele mai multe construite în secolul XIV, deși tradiția spune că primii pustnici s-au retras aici încă din secolul IV, căutând izolare de lume. Mănăstirea Kebran Gabriel, de exemplu, a fost fondată în secolul XIV și reconstruită în secolul XVII. Diferența majoră între ele: unele, ca Ura Kidane Mihret pe peninsula Zege, sunt deschise femeilor și ușor accesibile din Bahir Dar; altele, ca Kebran Gabriel sau Daga Estefanos, rămân interzise femeilor din motive religioase — o regulă respectată strict și explicată de ghizi înainte să urci în barcă. Interioarele au picturi murale viu colorate, multe secole vechi, care ilustrează scene biblice într-un stil vizual distinct etiopian.
Eroziunea intensă a podișului etiopian a scos la iveală unul dintre cele mai spectaculoase peisaje montane din lume — vârfuri zimțate, văi adânci, prăpăstii de până la 1.500 de metri. Parcul a fost înființat în 1969 și a fost unul dintre primele patru situri incluse pe lista Patrimoniului Mondial UNESCO, în 1978. Munții sunt casa a trei specii pe care nu le vezi nicăieri altundeva pe glob: capra sălbatică Walia, o populație de vreo 7.000 de maimuțe gelada (renumite pentru "coama" de blană și pieptul roșu) și lupul etiopian, cel mai rar canid din lume. Din cauza declinului populației de capre Walia, provocat de pășunat, agricultură și construcția de drumuri, parcul a fost trecut pe lista Patrimoniului Mondial în Pericol în 1996, deși de atunci situația s-a îmbunătățit.
Stelele din Axum au fost ridicate în secolul al IV-lea d.Hr. de locuitorii regatului Aksumite, ca marcatori pentru mormintele regale subterane de dedesubt — cele mai mari și mai decorate, cu uși și ferestre false sculptate, erau pentru înmormântările regale, cele mai mici și simple pentru nobilime. Cel mai mare obelisc care a supraviețuit are 24 de metri și cântărește 160 de tone, sculptat dintr-o singură bucată de piatră fonolitică. Povestea care le face memorabile e ce s-a întâmplat în secolul XX: la finalul ocupației italiene, în 1937, trupele lui Mussolini au tăiat unul dintre obeliscuri în trei bucăți și l-au dus în Italia ca trofeu de război, unde a stat aproape 70 de ani la Roma, lângă Circus Maximus. Italia a acceptat să-l returneze printr-un acord ONU din 1947, dar abia în aprilie 2005 monumentul de 160 de tone a ajuns înapoi la Axum — o restituire care a durat aproape șase decenii de negocieri.
Orașe
cost · ce vezi
Orașul a apărut abia în 1886, ridicat din inițiativa împăratului Menelik al II-lea și a soției lui, împărăteasa Taytu Betul, lângă izvoarele termale Filwoha. Legenda spune că ea a ales locul fiindcă îi plăcea valea și băile fierbinți, după ce Entoto, pe dealul din apropiere, se dovedise prea rece și fără lemne de foc. Numele înseamnă literal "floare nouă", iar între 1889 și 1891 orașul a devenit capitala imperiului, crescând apoi ca un veritabil oraș de graniță - până în 1910 avea deja circa 70.000 de locuitori stabili, plus alte zeci de mii temporari. E cea mai înaltă capitală a Africii, la peste 2.300 m altitudine, ceea ce înseamnă nopți răcoroase chiar și vara și un aer care se simte subțire la primii pași dacă vii direct de la nivelul mării. Găzduiește sediul Uniunii Africane, deci e de facto capitala diplomatică a continentului, dar contrastul dintre cartiere e brutal de clar: Piazza păstrează arhitectura italiană colonială din ocupația scurtă (1936-1941), Bole e sticlă și beton modern lângă aeroport - practic două orașe diferite la câțiva kilometri distanță.
Cele 11 biserici săpate direct în stâncă, monolitice, sunt atribuite regelui Gebre Meskel Lalibela din dinastia Zagwe, de la sfârșitul secolului XII până la începutul celui XIII. Proiectul a fost gândit ca o "Nouă Ierusalim" pe teren etiopian, după ce cuceririle musulmane blocaseră pelerinajele creștine spre Țara Sfântă - regele voia să recreeze acasă Ierusalimul și Betleemul. Construcția reală s-a întins pe mai multe faze, unele elemente datând posibil din secolul VII, dar tradiția atribuie tot complexul domniei lui Lalibela, aproximativ 24 de ani de muncă. Bisericile nu sunt ruine muzeificate, ci rămân în uz activ al Bisericii Ortodoxe Etiopiene, cu preoți și pelerini care se roagă acolo zilnic, nu doar pentru turiști. Sunt grupate în două nuclee, la nord și la sud de un mic pârâu numit local "Iordan", plus Biete Ghiorgis (Sf. Gheorghe), izolată și legată de restul printr-un sistem de tranșee săpate direct în stâncă - forma ei de cruce, văzută de sus, e imaginea care apare pe toate materialele turistice. De Crăciunul ortodox (Genna, 7 ianuarie) vin până la 100.000 de pelerini îmbrăcați în alb, iar priveliștea cu mulțimea aliniată pe marginile stâncilor din jurul bisericilor nu se vede nicăieri altundeva - dar dacă vrei liniște cu aceeași vreme uscată, februarie e luna cea mai calmă a anului.
Aksum a fost capitala unui regat care a controlat, între secolele I și VIII d.Hr., o parte din comerțul dintre Imperiul Roman și India, grație poziției strategice aproape de Marea Roșie. Obeliscurile din piatră (stelele) sunt semnătura orașului - marcatori funerari pentru elita locală, dintre care unul căzut măsoară 34 de metri, cel mai înalt obelisc monolitic ridicat vreodată de o civilizație antică. Tradiția etiopiană leagă orașul de Regina din Saba, iar dinastia regilor de aici își revendică descendența din unirea ei cu regele Solomon; fiul lor, Menelik I, ar fi adus Chivotul Legământului în Etiopia acum aproape 3.000 de ani. Biserica Ortodoxă susține și azi că acest Chivot se află într-o capelă mică din complexul Sf. Maria a Sionului, păzită permanent de un singur călugăr care nu are voie să iasă niciodată din incintă - și nimeni altcineva nu are voie să vadă obiectul.
Gondar a devenit capitala permanentă a Etiopiei în 1636, sub împăratul Fasilides, care a rupt tradiția anterioară a curților imperiale itinerante - corturi mutate constant pe teritoriu - și a ridicat prima reședință fixă. Complexul Fasil Ghebbi, cu un zid de incintă de 900 de metri și 12 porți, amestecă influențe portugheze, indiene și arabe într-un stil pe care istoricii îl compară adesea cu un soi de Camelot african. Nu e un singur castel, ci un ansamblu ridicat de mai mulți împărați succesivi: castelul lui Fasilides, palatul lui Iyasu I, sala lui Dawit III, castelul împărătesei Mentewab, o bibliotecă și trei biserici, toate în aceeași incintă, înscrisă de UNESCO în 1979. Orașul mai găzduiește și baia rituală a lui Fasilides, folosită și azi de mii de oameni de Timkat (Boboteaza etiopiană, ianuarie), când bazinul se umple cu apă și lume pentru ritualul de reînnoire a botezului.
Orașul stă pe malul lacului Tana, cel mai mare lac al Etiopiei și sursa Nilului Albastru. Atracția reală nu e lacul în sine, ci mănăstirile de pe insulele lui - unele urcă până în secolul XIV - cu pereți acoperiți de picturi religioase și manuscrise vechi păstrate de călugări care încă locuiesc acolo. La 30 km distanță, Nilul Albastru cade de pe o stâncă de 45 de metri la cascadele Tis Issat, nume care înseamnă literal "apa care fumegă" - o descriere exactă a norului de stropi vizibil de la distanță. Debitul variază enorm cu sezonul: în sezonul ploios cascada e un zid de apă, dar în sezonul uscat o parte mare din debit e deviată spre o hidrocentrală din apropiere, iar priveliștea slăbește vizibil.
A pornit ca un sat mic numit Enda Meseqel, în secolul XIII, dar a crescut ca nod al comerțului cu sare din câmpiile Danakil - blocuri de sare (amole) aduse din depresiune erau folosite ca formă de monedă în toată Etiopia, tradiție care continuă parțial și azi în piețele locale. Orașul a devenit capitala împăratului Yohannes IV (1871-1889), care a exploatat exact poziția lui de nod între rutele comerciale nordice și caravanele de sare pentru a-și consolida puterea politică. Azi e mai puțin despre trecutul propriu și mai mult despre poarta pe care o reprezintă: aproape toate excursiile spre Depresiunea Danakil - unul dintre cele mai joase și fierbinți locuri de pe planetă, cu lacuri de lavă și izvoare sulfuroase colorate - pleacă din Mekele, la 3-4 ore de mașină.