Santa Cruz de la Sierra a fost fondat în 1561 de conchistadorul Ñuflo de Chaves, care i-a dat numele satului său natal din Spania, la ce e azi San José de Chiquitos; atacurile repetate ale populațiilor indigene au forțat mutarea orașului, în 1595, pe actuala locație de lângă râul Piray. Timp de aproape patru secole a rămas un orășel de provincie fără relevanță națională - populația a crescut sub 1% pe an între 1900 și 1950.
Explozia a venit după 1950: „Planul Bohan” din 1942 a lansat „Marșul spre Est”, cu drum spre Cochabamba și cale ferată spre Brazilia, iar descoperirea zăcămintelor de petrol și gaz a dat un impuls economic uriaș - populația orașului s-a cvadruplat între 1950 și 1976. Azi Santa Cruz e, fără discuție, cel mai mare oraș din Bolivia și motorul economic al țării, cu agribusiness (soia, bumbac) care produce peste 40% din PIB-ul agricol național, o climă tropicală total diferită de restul Boliviei andine, și o identitate regională - cambas, cum li se spune localnicilor - care se simte distinct, uneori chiar în tensiune, față de La Paz.
- ·Equipetrol e cartierul de bază pentru cazare, restaurante bune și viață de noapte - discoteci cu cumbia și reggaeton până dimineața, alt ritm decât în restul țării.
- ·Clima tropicală umedă (24-30°C tot anul, ploi puternice noiembrie-martie) contrastează total cu altitudinea rece din La Paz sau Potosí - vino pregătit pentru căldură, nu pentru frig andin.
- ·E poarta de acces spre misiunile iezuite din Chiquitos (șase orașe-mănăstire UNESCO din secolele XVII-XVIII) și spre Parcul Național Amboró, ambele la câteva ore distanță.
Nu există zbor direct spre Santa Cruz de la Sierra. Vezi cum ajungi în Bolivia →
Capcane & țepe
Un „turist” prietenos te abordează pe stradă, apoi apare un „polițist sub acoperire” cu insignă falsă care cere să vezi actele — dacă i le predai, dispare cu pașaportul și banii tăi. Poliția adevărată nu oprește turiști pe stradă în civil; refuză politicos și intră direct într-un hotel sau bancă din apropiere.