Satul poartă numele lui Abu Said al-Baji, un personaj religios care a întemeiat aici un sanctuar în secolul XII-XIII și a fost înmormântat pe loc după moartea sa din 1231; înainte, locul se numea Jbel el-Menar.
Culoarea alb-albastru pentru care e cunoscut azi nu vine dintr-o tradiție veche arabă, cum se spune deseori, ci dintr-un decret din 1920 al baronului Rodolphe d'Erlanger, un aristocrat francez stabilit acolo, care a impus ca toate clădirile noi să fie albe cu detalii albastre și să nu depășească două etaje. Decretul a funcționat: satul a atras rapid artiști — Paul Klee, August Macke și Louis Moillet au ajuns aici încă din 1914, atrași de lumină, iar unele dintre primele tablouri cu satul datează chiar din anul acela.
- ·TGM oprește direct în sat — mergi dimineața devreme sau spre apus, nu la prânz, când sosesc autocarele.
- ·Culoarea alb-albastru e un capriciu estetic din 1920, nu o „tradiție arabă" veche, cum se aude adesea prin ghiduri.
- ·Café des Nattes, unde s-au pictat unele dintre primele imagini ale satului, e încă acolo, în centru.
Ce vezi în Sidi Bou Said: top 1 obiective
Satul poartă numele sfântului musulman Abu Said Ibn Khalaf Yahya al-Tamimi al-Beji, stabilit aici în secolul XII sau XIII și înmormântat pe deal după moartea sa din 1231. Culorile alb-albastru pentru care e cunoscut azi n-au însă o origine mistică - albul reflecta căldura verilor mediteraneene, iar albastrul proteja lemnul de coroziunea aerului sărat, o soluție practică, nu decorativă. Uniformitatea vizuală a satului e rezultatul unei decizii administrative concrete: un decret publicat în 1915 în Monitorul Oficial tunisian - una dintre primele legi de conservare a patrimoniului din Tunisia - a impus reguli stricte de construcție tocmai ca să oprească schimbările haotice de la începutul secolului XX. În anii '20, baronul Rodolphe d'Erlanger, muzician și pictor francez stabilit acolo, a popularizat și mai mult paleta alb-albastru, transformând-o în semnătura vizuală pe care o vezi azi pe toate ușile și obloanele.
Nu există zbor direct spre Sidi Bou Said. Vezi cum ajungi în Tunisia →
Capcane & țepe
Un localnic simpatic te abordează cu „de unde ești?”, te invită la un ceai „gratuit” și te conduce la „fabrica de covoare a vărului lui” — ceaiul e gratis, covorul nu, iar odată intrat e greu să pleci fără să cumperi ceva. Refuză politicos orice invitație spontană la ceai din partea străinilor de lângă medina.
Ghizi neautorizați se oferă să te plimbe „gratuit” prin muzeul Bardo sau prin medina, apoi la final cer 50-100 TND. Cere un ghid oficial cu ecuson de la Institutul Național de Patrimoniu, cu tarif fix de 20-30 TND stabilit dinainte.