Pe locul actualei Hammamet a existat o așezare romană, Pupput, devenită colonie în secolul II. Mica medină de pe promontoriu a fost construită în secolul IX și și-a luat forma actuală sub hafsizi, între 1463 și 1474 — inițial ca sat fortificat locuit de asceți care păzeau coasta și dădeau alarma la atacuri, nu ca destinație de vacanță.
Transformarea a venit în prima jumătate a secolului XX, când designerul Elsa Schiaparelli, pictorul Paul Klee și scriitori ca Georges Bernanos și André Gide au „descoperit" satul de pescari; vila construită aici de milionarul român George Sebastian a fost punctul de cotitură care a legat Hammamet de o reputație boemă și elegantă. După independență, statul tunisian a mizat serios pe turism aici, dar cu o regulă simplă respectată multă vreme: hotelurile nu trec de înălțimea palmierilor — motiv pentru care orizontul de pe plajă nu e sufocat de blocuri, ca în alte stațiuni mediteraneene.
- ·Regula nescrisă ca hotelurile să nu depășească înălțimea palmierilor încă se simte pe litoral — orizontul rămâne relativ deschis.
- ·Yasmine Hammamet, extensia cu marina din anii '90, e o zonă separată de orașul vechi; pentru atmosfera originală de pescari, stai în Hammamet vechi, nu acolo.
- ·Vara centrul turistic e plin — peste jumătate de milion de vizitatori anual —, dar medina veche rămâne relativ liniștită prin comparație.
Nu există zbor direct spre Hammamet. Vezi cum ajungi în Tunisia →
Capcane & țepe
Un localnic simpatic te abordează cu „de unde ești?”, te invită la un ceai „gratuit” și te conduce la „fabrica de covoare a vărului lui” — ceaiul e gratis, covorul nu, iar odată intrat e greu să pleci fără să cumperi ceva. Refuză politicos orice invitație spontană la ceai din partea străinilor de lângă medina.
Ghizi neautorizați se oferă să te plimbe „gratuit” prin muzeul Bardo sau prin medina, apoi la final cer 50-100 TND. Cere un ghid oficial cu ecuson de la Institutul Național de Patrimoniu, cu tarif fix de 20-30 TND stabilit dinainte.