ThatGhidClasamentIntră
← Ghid
Africa de Sud

Africa de Sud

Africa · Southern Africa

33
au fost
13
anul ăsta
0
vor să meargă

La o privire

Când mergi
Iulie
Temperatură
20°C4°C
Precipitații
Minime
Apă de la robinetPotabilă
Bacșiș~10% așteptat
ConectivitateeSIM recomandat
Cum te miștiMașină închiriată sau ride-hailing

O mașină închiriată e cea mai practică opțiune pentru un traseu combinat de orașe și safari. În orașe, Uber/Bolt sunt mai sigure decât taxiurile de stradă.

Cum ajungi din România

1 zbor cu escală
Vezi toate rutele într-un tabel →

De neratat în Africa de Sud

must-see · votează
Apartheid Museum
1
Apartheid Museum

Muzeul s-a deschis în noiembrie 2001, la inițiativa unui grup din care a făcut parte Ahmed Kathrada, fost deținut politic pe Robben Island alături de Mandela. A fost construit lângă complexul de cazinou Gold Reef City, care a plătit cei aproximativ 80 de milioane de rand de construcție ca o condiție a licenței de jocuri de noroc, deși muzeul funcționează independent, ca fundație non-profit. Ce te lovește imediat, înainte să vezi vreo expoziție, e biletul de intrare: fiecare vizitator primește aleatoriu un bilet de "Alb" sau "Non-Alb" și trebuie să intre pe poarta corespunzătoare - o reconstituire brutală și deliberat incomodă a clasificării rasiale de sub apartheid. E considerat, la nivel internațional, muzeul de referință pentru istoria secolului XX a Africii de Sud.

Cape Winelands
2
Cape Winelands

Stellenbosch a fost fondat în 1679 de guvernatorul olandez al Capului, Simon van der Stel, care i-a dat chiar numele lui, pe malul râului Eerste. În câțiva ani, coloniștii au început să planteze vie, iar din 1688 refugiați hughenoți francezi, cărora li s-au dat terenuri în valea Drakenstein, au adus cunoștințe de viticultură care au ajutat regiunea să depășească, în doar două decenii, podgoriile mai vechi din Constantia. E al doilea cel mai vechi oraș din Africa de Sud și inima industriei locale de vin, cu străzi umbrite de stejari și case cu frontoane în stil olandez de Cap, multe dintre ele originale. Sistemul de canale de irigație construit de olandezi ("leiwater"), care ducea apa prin oraș spre o moară, mai există și azi, țesut prin centrul istoric.

Capul Bunei Speranțe
3
Capul Bunei Speranțe

Navigatorul portughez Bartolomeu Dias a fost primul european care a zărit capul, în 1488, și l-a numit Capul Furtunilor, din cauza vremii proaste de acolo. Regele Ioan al II-lea al Portugaliei l-a rebotezat Capul Bunei Speranțe, pentru speranța pe care o dădea unei rute maritime spre India. Primul far a fost construit în 1859, dar corăbiile tot rămâneau blocate în ceață joasă și nu-i vedeau lumina, așa că în 1914 s-a construit unul nou, mai jos pe stâncă și mult mai puternic - și azi cel mai puternic far de pe coasta sud-africană. Contrar credinței populare, nu e cel mai sudic punct al Africii - onoarea asta îi revine Capului Agulhas, la vreo 150 km sud-est. Ce se întâmplă totuși chiar aici e real: curentul cald Agulhas și cel rece Benguela se întâlnesc chiar în larg, iar în rezervație umblă libere trupe de babuini obișnuiți cu prezența turiștilor - și cu mașinile lor deschise.

Robben Island
4
Robben Island

Insula a fost folosită ca închisoare intermitent încă din secolul XVII, dar și ca leprozerie și azil de boli mintale în secolul XIX, înainte să devină, sub apartheid, principala închisoare de maximă securitate pentru deținuți politici. Nelson Mandela a stat aici 18 din cei 27 de ani de detenție, începând din 1964, alături de peste 3.000 de alți prizonieri politici care au muncit ani la rând în cariera de calcar a insulei. Ce face vizita diferită de un muzeu obișnuit e că mulți dintre ghizi sunt chiar foști deținuți politici, care povestesc din memorie proprie, nu dintr-un scenariu învățat. Închisoarea a devenit muzeu în 1997 și sit UNESCO în 1999.

Safari în Kruger National Park
5
Safari în Kruger National Park

Parcul a pornit în 1898, ca Rezervația Sabie, la inițiativa președintelui Transvaal-ului, Paul Kruger, după ce vânătoarea nereglementată și o epidemie de pestă bovină decimaseră fauna din Lowveld în anii 1890. James Stevenson-Hamilton a devenit primul administrator, din 1902, iar rezervația s-a unit cu cea de la Shingwedzi în 1926, luând numele actual - deschisă publicului din 1927, când doar trei mașini au intrat în tot primul an. Azi e unul dintre cele mai mari parcuri protejate din Africa și, spre deosebire de majoritatea rezervațiilor africane, unde ai nevoie obligatoriu de ghid și vehicul de safari, la Kruger poți conduce singur printre elefanți și lei - practic locul unde s-a inventat modelul de safari cu mașina proprie. Se conectează și cu rezervațiile din Mozambic, într-un sistem transfrontalier mai mare.

Table Mountain
6
Table Mountain

Platoul de sus al muntelui e făcut din gresie cuarțitică veche de 450-510 de milioane de ani, ridicată acum aproximativ 280 de milioane de ani când placa africană s-a ciocnit cu alte plăci continentale, într-un episod geologic numit Orogeneza Capului, care a format tot lanțul muntos Cape Fold. Telecabina de azi a fost finalizată în 1929, aleasă în locul unei variante de funicular care ar fi costat cu vreo 40.000 de lire mai mult. E una dintre cele mai vechi suprafețe expuse ale planetei, mai bătrână decât Himalaya, Anzii sau Munții Stâncoși - și, spre deosebire de multe obiective turistice, natura chiar decide dacă ajungi sus sau nu: telecabina se oprește automat când vântul depășește 40-50 km/h, indiferent de biletul cumpărat. Cabinele au podea rotativă din 1997 (Rotair, una din doar trei instalații de acest fel din lume), așa că prinzi 360° din priveliște în cele câteva minute de urcare.

Orașe

cost · ce vezi
Cape Town
1
Cape Town

Cape Town s-a născut în 1652, când Jan van Riebeeck a fost trimis de Compania Olandeză a Indiilor de Est să înființeze un punct de aprovizionare pentru corăbiile pe ruta Europa-India — dar zona era deja locuită de populația khoesan, care numea Muntele Masă „Hoerikwaggo”, muntele din mare. Table Mountain, cu vârful plat la peste 1.000 m, a primit telecabină încă din 1929, una dintre primele de acest gen din lume. District Six arată cel mai bine complexitatea orașului: cartierul a crescut după abolirea sclaviei în 1833, devenind o comunitate vie de foști sclavi, artizani și imigranți malaezi, cunoscut pentru muzicieni ca Abdullah Ibrahim — până când, în 1966, regimul apartheid l-a declarat zonă „doar pentru albi” și a demolat, pe parcursul unui deceniu, casele a peste 60.000 de oameni. Povestea, documentată azi la District Six Museum, spune mai mult despre Cape Town decât orice imagine de pe carte poștală cu muntele în fundal.

Johannesburg
2
Johannesburg

Johannesburg a apărut brusc, nu treptat: în 1886, prospectorul australian George Harrison a găsit aur la Langlaagte, pe creasta Witwatersrand, iar în câțiva ani zona pustie s-a umplut de prospectori, negustori și muncitori din toată Europa, Asia și sudul Africii. Până în 1896 orașul avea deja 100.000 de locuitori, iar în mai puțin de un deceniu devenise cel mai mare din Africa de Sud, depășind Cape Town, care exista de peste 200 de ani. Diferența e vizibilă în cartiere: Braamfontein, fostă fermă numită după tufele de mure de pe ea, e azi zona studenților și a librăriilor; Maboneng („locul luminii” în sotho) era o zonă industrială abandonată, transformată prin regenerare urbană într-un cartier de artiști și galerii. Orașul nu are un centru istoric turistic clasic — practic totul, inclusiv cartierele bogate de azi, a apărut din mina de aur, nu dintr-un plan colonial dinainte.

Durban
3
Durban

Durban a apărut ca post comercial britanic în 1824, la Port Natal, când Francis Farewell și Henry Fynn au primit teren de la regele zulu Shaka; câteva decenii mai târziu, mii de muncitori indieni au fost aduși pentru industria zahărului, un flux de migrație continuat generații întregi. Rezultatul e cea mai mare comunitate de origine indiană din Africa, concentrată în oraș. Amestecul zulu-indian a produs o cultură culinară și religioasă pe care restul țării o invidiază, vizibilă cel mai bine pe faimoasa Golden Mile — dar tot pe front de mare vezi și tradiția rickshaw-urilor zulu, cărucioare trase de bărbați în costume tradiționale cu coarne; dacă odată erau peste 20.000 înregistrați în oraș, azi au mai rămas doar câțiva care continuă tradiția.

Pretoria
4
Pretoria

Pretoria a devenit cunoscută drept „orașul jacaranda” printr-un accident de comerț: în 1888, un pepinierist ambulant pe nume Tempelman a vândut doi puieți de jacaranda (specie sud-americană) lui Jacob Daniël Celliers, la Myrtle Lodge, în Sunnyside. În 1906, cu ocazia aniversării a 51 de ani de la fondarea orașului, au fost donați 200 de puieți, plantați pe atunci-numita Koch Street — punctul de pornire al plantării sistematice pe străzi. Când s-au construit Union Buildings, autoritățile au organizat o campanie specială de plantare, oferind puieți gratuiți cetățenilor care își tăiau copacii pentru instalarea canalizării — unii dintre jacaranda originali de atunci încă există lângă clădire. Imaginea de „oraș mov” a Pretoriei nu e naturală, ci rezultatul unei politici urbane conștiente de peste un secol.

Gqeberha
5
Gqeberha

Orașul a fost fondat în 1820 sub numele Port Elizabeth de guvernatorul Cape, Sir Rufane Donkin, care l-a botezat după soția sa Elizabeth, moartă în India; a apărut ca așezare pentru 4.000 de coloniști britanici trimiși să întărească granița dintre Colonia Cape și teritoriul xhosa. În 2021, orașul a fost redenumit oficial Gqeberha, după numele xhosa/khoe al râului Baakens care îl traversează, parte a unui efort mai larg de a înlocui denumirile cu trecut colonial sau de apartheid. Schimbarea de nume a rămas controversată local — unii oficiali au propus alternative precum „Nelson Mandela City”, iar orașul convețuiește practic cu trei denumiri în circulație. Dincolo de dezbatere, rămâne un centru industrial auto și un punct de plecare obișnuit pentru safari mai ieftine decât Kruger, datorită rezervațiilor „big five fără malarie” din Eastern Cape, aproape de oraș.

Stellenbosch
Stellenbosch

Al doilea cel mai vechi oraș din Africa de Sud, fondat în 1679, Stellenbosch a primit un val de refugiați hughenoți francezi în jurul anului 1690, care au adus cu ei know-how de viticultură — de aici a pornit centrul industriei vinicole sud-africane. Un incendiu din 1710 a distrus mare parte din oraș, inclusiv prima biserică, deci arhitectura Cape Dutch vizibilă azi e de fapt reconstrucție de după acel incendiu, nu clădiri originale de secol XVII. Orașul e supranumit „Eikestad” (orașul stejarilor) datorită copacilor plantați de fondatorul Simon van der Stel, iar Universitatea Stellenbosch, cu rădăcini din 1863, ocupă azi bucăți mari din centrul istoric — practic orașul e simultan capitala vinului sud-african și un oraș universitar. Ruta vinurilor Stellenbosch, înființată în 1971, a fost printre primele de acest gen din lume.

Adaugă un oraș

Întrebări & răspunsuri

întreabă cu butonul verde
Nicio întrebare încă — apasă Întreabă și fii primul.