La o privire
Cum te miștiTaxi și transport organizat, permis necesar
Deplasarea în afara Asmarei necesită permis oficial obținut în avans și, de multe ori, un ghid sau tur organizat — nu poți pur și simplu închiria o mașină și pleca.
Cum ajungi din România
1 zbor cu escalăDe neratat în Eritreea
must-see · votează
Arhipelagul Dahlak, la vreo 58 km est de Massawa, cuprinde peste 120 de insule, din care doar trei sunt locuite permanent. A fost printre primele zone din Cornul Africii care a îmbrățișat islamul, iar între secolele XII și XIII a fost condus de o linie proprie de sultani cu putere politică și militară reală — o istorie confirmată și de pietrele funerare cu inscripții kufice găsite pe insule. Apele limpezi și terenul arid au atras pescari de perle încă din epoca romană, industrie care a înflorit sub administrația otomană, făcând din Dahlak un hub cunoscut în toată lumea islamică medievală. Practic dispărută azi ca activitate comercială, tradiția a rămas totuși vie sub formă de pescuit artizanal, cu bărci mici (dhow) motorizate care lucrează exact în aceleași ape puțin adânci. Arhipelagul a intrat oficial în componența Eritreei abia după recunoașterea internațională a independenței țării, în 1993.
Între 1890 și 1941, sub ocupația colonială italiană, arhitecți și ingineri italieni au ridicat în Asmara aproape 400 de clădiri Art Deco și moderniste, transformând patru sate mici (Arbate Asmera) într-un oraș supranumit „Piccola Roma” — Roma cea mică. Un exemplu emblematic e stația de benzină Fiat Tagliero, proiectată de Giuseppe Pettazzi în 1938, cu aripi de beton în consolă care imită un avion, construită fără să se prăbușească, spre uimirea inginerilor vremii. Ce-l diferențiază azi de orice alt centru colonial din Africa: aproximativ 90% din clădirile istorice sunt încă intacte, ceea ce face din Asmara orașul cu cea mai mare concentrație de arhitectură modernistă bine păstrată din lume — expresionism, raționalism, futurism și cubism, adesea pe aceeași stradă. UNESCO a recunoscut asta oficial în 2017, declarând centrul istoric Patrimoniu Mondial ca „oraș modernist al Africii”, o etichetă rară pentru o capitală africană.
Orașe
cost · ce vezi
Asmara s-a dezvoltat din anii 1890 ca avanpost militar italian și a devenit capitala coloniei Eritreea în 1897, dar adevărata ei transformare a venit între 1935 și 1941, când arhitecți italieni au folosit orașul ca laborator pentru stilurile moderniste ale epocii - raționalism, art deco, futurism - construind sute de clădiri într-un ritm exploziv. Stația Fiat Tagliero, în formă de avion cu aripi de beton suspendate, sau Cinema Impero rămân printre cele mai clare exemple de arhitectură futuristă construite vreodată în Africa. UNESCO a declarat centrul Asmarei Patrimoniu Mondial în 2017, numind-o „orașul modernist al Africii", iar ce o face cu adevărat neobișnuită e cât de intact a rămas totul: aproximativ 90% din clădirile istorice sunt încă în picioare, nealterate, pentru că izolarea și anii de conflict ai Eritreei au oprit practic dezvoltarea urbană care ar fi înlocuit sau modernizat centrul, așa cum s-a întâmplat în majoritatea celorlalte capitale africane.
Massawa e port pe Marea Roșie încă din epoca regatului Axum, deși umbrit inițial de portul vecin Adulis; a devenit cu adevărat important abia sub stăpânirea otomană, după 1557, când a fost făcut capitala provinciei Habesh, iar orașul vechi de pe insulă a fost construit din blocuri de coral, cu cisterne special gândite să adune apa de ploaie într-o zonă altfel aridă. A urmat controlul egiptean, apoi cel italian, care a păstrat Massawa drept capitală a coloniei Eritreea până în 1897, când sediul administrativ a fost mutat la Asmara. Rezultatul acestor stăpâniri succesive e o arhitectură stratificată unică în Eritreea - otomană, egipteană, italiană, britanică, toate suprapuse pe același oraș-insulă - dar mare parte din centrul istoric poartă și azi urmele războiului de independență din 1990, cu clădiri bombardate lăsate exact așa cum au rămas, nereconstruite.
Keren a crescut ca punct de schimb pe ruta comercială dintre Massawa și Sudan, loc unde grupuri diferite - bilen, tigre, mensa, marya - își aduceau produsele la un târg regional comun. Italienii au ocupat orașul în decembrie 1889 și l-au integrat oficial în Eritreea colonială din 1890, iar câteva decenii mai târziu, în 1941, Keren a fost scena uneia dintre bătăliile importante ale Campaniei din Africa de Est, între trupele britanice și cele italiene. Ceea ce ține orașul viu azi e piața de luni dimineața, unde crescători din satele din jur vin să vândă și să cumpere cămile și vite - un târg autentic, nu unul pus în scenă pentru turiști, care dă orașului un aer mai apropiat de Sahel decât de restul Eritreei costiere.