Inginerul-șef Joseph Strauss a condus construcția din ianuarie 1933 până în aprilie 1937, deși designul structural real e atribuit azi în principal inginerului Charles Ellis, necreditat la inaugurarea din 1937. Deschiderea principală de 1.280 de metri era, la momentul deschiderii, cea mai lungă din lume pentru un pod suspendat.
Strauss a insistat să se instaleze o plasă de siguranță sub șantier, neobișnuit pentru acea vreme — plasa a salvat 19 muncitori care au căzut în timpul lucrărilor, supranumiți „Halfway to Hell Club”. Totuși, 11 oameni au murit, zece dintre ei într-un singur accident din februarie 1937, când o schelă a rupt plasa și a căzut prin ea.
- ·Traversarea pe jos sau cu bicicleta e gratuită, dar poteca pentru pietoni are un program fix, verifică-l înainte, se schimbă sezonier.
- ·Ceața se lasă în majoritatea după-amiezelor, mai ales vara — dimineața ai vizibilitate mai bună.
- ·Cele mai bune poze clasice sunt de la Battery Spencer, pe partea Marin, și de la Crissy Field, pe partea orașului, nu de pe pod.
Preț bilet și cât durează vizita la Golden Gate Bridge
Intrarea la Golden Gate Bridge este gratuită.
Rezervă-ți 1-2 ore pentru vizită.
Cum ajungi la Golden Gate Bridge din România?
Golden Gate Bridge e în San Francisco.
Ce mai vezi în San Francisco?
Înainte să devină închisoare federală, insula a găzduit pe scurt prizonieri nativi americani, printre care bărbați hopi închiși în anii 1890 pentru că refuzaseră trimiterea forțată a copiilor lor la școli-internat. A funcționat ca penitenciar federal din 1934 până în 1963, cu deținuți celebri precum Al Capone, până s-a închis fiindcă devenise prea scumpă de întreținut. În noiembrie 1969, un grup de activiști nativi americani a ocupat insula abandonată timp de 19 luni, invocând o clauză dintr-un tratat din 1868 despre terenul federal nefolosit care trebuia să revină populațiilor indigene. Ocupația, condusă de figuri precum Richard Oakes și transmisă prin emisiunea radio „Radio Free Alcatraz” a lui John Trudell, a devenit un moment fondator al mișcării moderne pentru drepturile nativilor americani — parte din povestea pe care ghidul audio de pe insulă o spune azi alături de istoria închisorii.
Pescari imigranți din Liguria, Italia, s-au stabilit în zonă din anii 1850, cu bărci mici cu vele numite feluccas, copii fidele ale bărcilor de-acasă. În 1900, statul California a rezervat oficial această porțiune de mal exclusiv pentru bărci de pescuit comercial, iar crabii (în special Dungeness) au devenit semnătura cartierului. Flota de pescuit s-a redus tot mai mult prin anii '60-'70, pe măsură ce docurile au devenit mai valoroase ca teren turistic decât ca port funcțional, iar schimbarea reală spre ce e azi a venit odată cu deschiderea Pier 39 în anii '70-'80. Aproape întâmplător, o colonie de lei de mare a început să iasă la mal pe docurile de acolo chiar după cutremurul din 1989 și pur și simplu n-a mai plecat niciodată, devenind o atracție mai mare decât majoritatea magazinelor din jur.