Înainte să devină închisoare federală, insula a găzduit pe scurt prizonieri nativi americani, printre care bărbați hopi închiși în anii 1890 pentru că refuzaseră trimiterea forțată a copiilor lor la școli-internat. A funcționat ca penitenciar federal din 1934 până în 1963, cu deținuți celebri precum Al Capone, până s-a închis fiindcă devenise prea scumpă de întreținut.
În noiembrie 1969, un grup de activiști nativi americani a ocupat insula abandonată timp de 19 luni, invocând o clauză dintr-un tratat din 1868 despre terenul federal nefolosit care trebuia să revină populațiilor indigene. Ocupația, condusă de figuri precum Richard Oakes și transmisă prin emisiunea radio „Radio Free Alcatraz” a lui John Trudell, a devenit un moment fondator al mișcării moderne pentru drepturile nativilor americani — parte din povestea pe care ghidul audio de pe insulă o spune azi alături de istoria închisorii.
- ·Singurul furnizor oficial de feribot e Alcatraz City Cruises, de la Pier 33 — rezervă cu săptămâni înainte pentru vară, biletele se epuizează repede.
- ·Turul audio (inclus în bilet), narat de foști gardieni și deținuți, e principalul motiv să mergi, mult mai bun decât orice ghid live.
- ·Ultimul feribot spre oraș pleacă devreme seara — verifică ora de întoarcere înainte să te plimbi pe cont propriu.
Preț bilet și cât durează vizita la Alcatraz Island
Intrarea la Alcatraz Island costă 48 € de persoană.
Rezervă-ți 3 ore (cu feribot) pentru vizită.
Cum ajungi la Alcatraz Island din România?
Alcatraz Island e în San Francisco.
Ce mai vezi în San Francisco?
Inginerul-șef Joseph Strauss a condus construcția din ianuarie 1933 până în aprilie 1937, deși designul structural real e atribuit azi în principal inginerului Charles Ellis, necreditat la inaugurarea din 1937. Deschiderea principală de 1.280 de metri era, la momentul deschiderii, cea mai lungă din lume pentru un pod suspendat. Strauss a insistat să se instaleze o plasă de siguranță sub șantier, neobișnuit pentru acea vreme — plasa a salvat 19 muncitori care au căzut în timpul lucrărilor, supranumiți „Halfway to Hell Club”. Totuși, 11 oameni au murit, zece dintre ei într-un singur accident din februarie 1937, când o schelă a rupt plasa și a căzut prin ea.
Pescari imigranți din Liguria, Italia, s-au stabilit în zonă din anii 1850, cu bărci mici cu vele numite feluccas, copii fidele ale bărcilor de-acasă. În 1900, statul California a rezervat oficial această porțiune de mal exclusiv pentru bărci de pescuit comercial, iar crabii (în special Dungeness) au devenit semnătura cartierului. Flota de pescuit s-a redus tot mai mult prin anii '60-'70, pe măsură ce docurile au devenit mai valoroase ca teren turistic decât ca port funcțional, iar schimbarea reală spre ce e azi a venit odată cu deschiderea Pier 39 în anii '70-'80. Aproape întâmplător, o colonie de lei de mare a început să iasă la mal pe docurile de acolo chiar după cutremurul din 1989 și pur și simplu n-a mai plecat niciodată, devenind o atracție mai mare decât majoritatea magazinelor din jur.