Înainte să devină capitală, Ankara era un orășel de provincie cu sub 30.000 de locuitori. Atatürk a ales-o deliberat, în 1923, ca ruptură simbolică de Istanbulul otoman. Dar regiunea are, de fapt, o istorie mult mai veche și mai puțin cunoscută: de aici vine numele caprei angora, crescută pentru lâna ei (mohair) de peste 2000 de ani, cu mult înainte ca orașul să devină capitală modernă.
Anıtkabir, mausoleul monumental al lui Atatürk, e centrul de greutate simbolic al orașului, dar viața de zi cu zi se învârte în jurul cartierului Kızılay — birouri, magazine, viață de noapte, un oraș care funcționează, nu unul construit pentru turiști. Deasupra tuturor stă cetatea veche (Ankara Kalesi), cu priveliști bune peste tot orașul modern de la picioarele ei.
- ·Kızılay/Çankaya e zona practică de stat — centrală, se circulă pe jos, bine conectată cu restul orașului
- ·Ankara e capitală administrativă reală, nu stațiune — mai puține semne în engleză, atmosferă mult mai puțin turistică decât pe coastă
- ·Străzile din jurul cetății sunt abrupte și pietruite — încălțăminte bună, și mergi spre apus pentru cea mai bună priveliște
Ce vezi în Ankara: top 4 obiective
Mausoleul a fost construit între 1944 și 1953, după un concurs internațional de arhitectură lansat în 1941 și câștigat de arhitecții turci Emin Onat și Orhan Arda. Locul, dealul Rasattepe din Ankara, fusese ales printr-o decizie a Partidului Republican al Poporului încă din ianuarie 1939, la doar câteva luni după moartea lui Mustafa Kemal Atatürk, pe 10 noiembrie 1938 — până la finalizarea construcției, rămășițele lui au stat depuse la Muzeul de Etnografie din Ankara. Pe 10 noiembrie 1953, exact la 15 ani de la moarte, Atatürk a fost reînhumat aici, într-o ceremonie națională. Complexul nu e doar un mormânt: are un parc numit al Păcii, o alee flancată de statui de lei hitiți și o platformă ceremonială unde garda de onoare se schimbă în fiecare oră fixă. Pentru turci, locul are aproape statutul unui altar civic — e vizitat obligatoriu de orice delegație oficială străină ajunsă la Ankara, ceva ce puține mausolee din lume mai au azi.
Prima fortificație de pe deal ar fi fost ridicată de frigieni prin secolul VIII î.Hr., apoi refăcută de galați după ce triburile celtice s-au așezat în zonă, pe la 278 î.Hr. Romanii au reconstruit-o substanțial sub Caracalla, în 217 d.Hr., iar bizantinii au refăcut-o din nou, în secolul VII, într-o perioadă în care Ankara stătea chiar la granița dintre Imperiul Bizantin și califatele arabe. Ce sare în ochi la o privire atentă e că zidurile bizantine sunt construite din piatră refolosită - coloane, blocuri și fragmente de la temple și monumente romane mai vechi din oraș, băgate direct în ziduri, fără să mai fie prelucrate de la zero. Practic citești istoria orașului în straturi, literalmente, în aceeași piatră. Cetatea a mai fost întărită și sub selgiucizi și otomani, iar azi în interiorul ei e un cartier locuit, cu case tradiționale, cafenele mici și priveliști peste tot orașul modern de jos.
Ideea a pornit în 1944, dar proiectul a avut un drum lung și contestat: în 1957 a fost ales un design modernist, în beton armat, semnat de arhitecții Vedat Dalokay și Nejat Tekelioğlu, dar construcția s-a oprit la nivelul fundației din cauza criticilor conservatorilor, care nu voiau o moschee cu aspect „modern”. S-a reluat cu un proiect clasic, în stil otoman, și s-a terminat abia în 1987 — peste patru decenii de la idee. Cu patru minarete de 88 de metri și o cupolă centrală de 48 de metri, e cea mai mare moschee din Ankara, cu loc pentru 24.000 de credincioși. Ce o face aparte e ce se află dedesubt: sub sala de rugăciune sunt un centru comercial și o parcare subterană — o combinație rar întâlnită între spațiu sacru și spațiu comercial, care spune ceva despre Ankara modernă și pragmatică.
Muzeul ocupă două clădiri otomane din secolul XV - bedestenul lui Mahmut Pașa, marele vizir al lui Mehmed al II-lea Cuceritorul, ridicat între 1464 și 1471 cu 102 prăvălii sub zece cupole, și hanul-caravanserai Kurşunlu de alături. Ideea unui muzeu hitit aici a pornit chiar de la Atatürk, iar restaurarea clădirilor pentru noua funcție s-a întins din 1938 până în 1968. E considerat, pe bună dreptate, cea mai bună colecție de arheologie anatoliană din lume - de la tăblițele hitite până la reliefurile din Çatalhöyük, una dintre cele mai vechi așezări urbane cunoscute omenirii. În 1997 a fost declarat primul „Muzeu European al Anului”, o recunoaștere rară pentru un muzeu din afara Europei de Vest.
Nu există zbor direct spre Ankara. Vezi cum ajungi în Turcia →
Capcane & țepe
Un lustragiu „scapă” peria chiar în fața ta pe Podul Galata sau pe Istiklal; când i-o dai înapoi, insistă să-ți lustruiască gratis pantofii, apoi cere 200-500 lire. Ignoră peria căzută și treci mai departe — nu e accident, e momeală.
Un localnic prietenos te invită la un bar „doar al lui” pe o stradă lăturalnică din Taksim/Beyoğlu; după 2-3 băuturi, nota ajunge la 8.000-20.000 lire, iar ieșirea e blocată de „chelneri” până plătești. Nu accepta invitații la baruri de la necunoscuți întâlniți pe stradă.