Antalya, Turcia

Cunoscută local drept Karpuzkaldıran („cea care ridică pepenii”, din cauza forței apei), cascada inferioară a Düdenului se aruncă direct de pe o faleză de 40 de metri în Marea Mediterană, pe șoseaua spre Lara. Râul Düden, care coboară din Munții Taurus, era vital pentru orașul antic Perge - romanii au construit un apeduct întreg ca să-i aducă apa până la ziduri. Tradiția locală spune că Alexandru cel Mare și-a adăpat aici caii în timpul campaniei din Pamfilia, 334-333 î.Hr. - o poveste greu de verificat istoric, dar care circulă cu insistență. Ce se vede clar și azi e imaginea rară a unei cascade de apă dulce ce se varsă direct în mare, cel mai bine admirată de pe apă, nu de sus.

Muzeul a fost fondat în 1922 de Süleyman Fikri Erten, un profesor care s-a oferit voluntar ca ofițer de monumente antice ca să protejeze artefactele de riscul jafului și ocupației din perioada de după Primul Război Mondial. A funcționat mai întâi în Moscheea Alâeddin, apoi între 1937 și 1972 în Moscheea Yivli Minare, înainte să se mute în clădirea de acum câteva decenii. Colecția lui e construită în jurul necropolei antice de la Perge — sarcofagele romane din secolele II-III d.Hr. expuse aici, între care Sarcofagul lui Heracles sau cel al lui Dionisos, sunt considerate printre cele mai fine exemple de sculptură funerară romană din Anatolia. Important de știut acum: muzeul e închis vizitatorilor din iulie 2025, pentru demolare și reconstrucție completă — clădirea fusese clasificată drept structură cu risc seismic ridicat. Cele aproape 100.000 de piese au fost mutate în depozite temporare, iar noua clădire, inspirată arhitectural de Perge, e programată să se redeschidă spre finalul lui 2026.

Poarta a fost ridicată în anul 130 d.Hr. ca să marcheze vizita împăratului Hadrian în Attaleia, numele antic al Antalyei, și a fost integrată direct în zidurile care înconjurau orașul. I se mai spune și Üçkapılar, Poarta Triplă, fiindcă are trei deschideri boltite identice, înalte de aproape 8 metri, ridicate din marmură și granit — o poartă triumfală romană clasică, din cele câteva rămase intacte în Turcia. Cele două turnuri care o flanchează au istorii diferite: cel din sud, al Iuliei Sancta, e roman și probabil construit independent de poartă, atestat de o inscripție în piatră; cel din nord a fost refăcut în secolul XIII de sultanul selgiucid Alaeddin Keykubad I. Practic prin poarta asta treci din Antalya modernă direct în Kaleiçi, cartierul vechi cu case otomane, ulițe pietruite și port vechi — e singura poartă romană din oraș rămasă complet funcțională ca intrare, folosită și azi de localnici, nu doar arătată turiștilor.

Teatrul a fost ridicat în timpul domniei împăratului Marcus Aurelius, între anii 161 și 180 d.Hr., de arhitectul local Zenon, cu banii a doi frați bogați din Aspendos care au vrut să lase ceva orașului lor. E, până azi, cel mai bine conservat teatru roman din lumea greco-romană - scena cu fațadă completă, cu coloane și nișe pentru statui, a supraviețuit aproape intactă. Ce-l face special nu e doar starea de conservare, ci acustica - fără nicio amplificare, o voce normală de pe scenă se aude clar în ultimul rând, la aproape 100 de metri distanță, datorită formei cavea-i și unor calcule de proporție pe care arhitecții antici le stăpâneau mai bine decât ne place să credem azi. În fiecare vară găzduiește Festivalul de Operă și Balet de la Aspendos, exact cum a fost gândit acum aproape 1900 de ani - ca spațiu pentru spectacol, nu doar ca ruină de vizitat.