Vigan e cel mai bine păstrat oraș colonial spaniol din toată Asia, fondat în 1572 când Juan de Salcedo a urcat spre nord din Manila și a găsit deja o așezare comercială chineză înstărită la gura râului. Grila de 25 de străzi urmează și azi planul renascentist impus prin Legile Indiilor pentru orașele noi ale Imperiului Spaniol, cu peste 230 de clădiri istorice ridicate mai ales între mijlocul secolului XVIII și finalul secolului XIX.
Ce îl face unic e amestecul de tehnici: parter din piatră masivă, etaj din lemn de esență tare filipineză, iar ferestrele glisante folosesc panouri din scoică de capiz, nu sticlă — soluție locală la căldură și taifun, nu accesoriu decorativ. Comunitatea de comercianți chinezi-filipinezi (mestizo) care a construit majoritatea caselor de pe Calle Crisologo a lăsat un stil arhitectural fără echivalent în restul Asiei de Sud-Est, motiv pentru care UNESCO a inclus orașul pe listă în 1999.
- ·Cea mai bună oră pentru poze pe Calle Crisologo e imediat după răsărit, cât orașul încă doarme, înainte de grupuri.
- ·Plimbarea cu calesa (trăsură trasă de cal) e cel mai bun mod de a vedea arhitectura de la înălțime, nu doar o activitate turistică bifată.
- ·Se ajunge fie cu autobuzul direct din Manila (8-10 ore), fie cu avionul până la Laoag și încă 2 ore cu mașina.
- ·Perioada Viva Vigan (prima săptămână din mai) sau fiesta din 25 ianuarie animă orașul, dar îl și aglomerează mult.
Nu există zbor direct spre Vigan. Vezi cum ajungi în Filipine →
Capcane & țepe
La ieșirea din terminalele Ninoy Aquino, agenți/șoferi te abordează cu tarife fixe umflate și refuză să pornească aparatul de taxat. Mergi direct la stația oficială de taxi galben sau comandă Grab, nu accepta pe nimeni care te agață în hol.
Ești invitat prietenește la un bar cu hostess, unde băutura fetei e fără alcool dar taxată enorm, iar uneori paharul tău e alterat și ești dus la ATM să scoți bani. Nu accepta invitații de pe stradă spre un bar anume, mai ales seara în Malate/Ermita.