Baguio a fost construit de americani în 1900, pe locul unui sat ibaloi numit Kafagway, special ca să scape de căldura de la câmpie — singura stațiune montană (hill station) pe care Statele Unite au construit-o vreodată în Asia. Planul urbanistic inițial vine de la Daniel Burnham, unul dintre cei mai influenți urbaniști americani ai vremii, iar orașul a primit statutul oficial de „capitală de vară” a Filipinelor în 1909, la 1.500 de metri altitudine.
Chiar dacă titlul oficial s-a pierdut din 1976, obiceiul a rămas: familiile din Manila urcă în masă vara ca să scape de arșiță, iar orașul e singurul loc din arhipelag unde vezi păduri de pin și te îmbraci cu strat în plus seara. Festivalul Panagbenga din februarie, cu paradă de flori, umple orașul complet cu multe luni înainte de rezervări.
- ·Session Road–Burnham Park–City Market e zona centrală, complet pietonală în 10-20 de minute de mers pe jos.
- ·Verifică starea drumului Kennon Road înainte de plecare — se închide des din cauza alunecărilor de teren; Marcos Highway e alternativa mai sigură.
- ·Traficul devine greu de gestionat de sărbători și în weekenduri lungi — plecările cu autobuzul dimineața devreme (5-6) din Manila evită cel mai bine blocajele.
- ·Vremea se schimbă rapid în cursul zilei — dimineața poate fi 15°C, după-amiaza 25°C, seara sub 12°C — straturile contează mai mult decât un hanorac gros.
Nu există zbor direct spre Baguio. Vezi cum ajungi în Filipine →
Capcane & țepe
La ieșirea din terminalele Ninoy Aquino, agenți/șoferi te abordează cu tarife fixe umflate și refuză să pornească aparatul de taxat. Mergi direct la stația oficială de taxi galben sau comandă Grab, nu accepta pe nimeni care te agață în hol.
Ești invitat prietenește la un bar cu hostess, unde băutura fetei e fără alcool dar taxată enorm, iar uneori paharul tău e alterat și ești dus la ATM să scoți bani. Nu accepta invitații de pe stradă spre un bar anume, mai ales seara în Malate/Ermita.