Fondat oficial în 1563 de conquistadorul Jerónimo Luis de Cabrera, orașul modern stă pe urmele unor civilizații precolumbiene mult mai vechi — culturile Paracas și Nazca, ale căror artefacte se văd la Muzeul Regional Ica — și e azi centrul producției peruane de Pisco, brandy-ul de struguri considerat simbol național; crama Tacama păstrează încă echipamente din secolul XVI, de la înființare.
La 5 km de centru, oaza Huacachina — o lagună înconjurată de dune uriașe — a fost, în anii 1940, o stațiune pentru peruanii înstăriți care credeau în proprietățile terapeutice ale apei și nămolului, dar a decăzut la mijlocul secolului XX, revenind la viață abia în anii '90 ca destinație pentru dune buggy și sandboarding.
- ·Lacul din Huacachina e menținut artificial (apa scade constant din cauza extragerii pentru agricultură) și e tulbure — nu conta pe el pentru înot, mai degrabă pentru hidrobiciclete sau piscina hotelului.
- ·Pentru dune buggy, alege operatori formali cu vehicule omologate (centuri în patru puncte, cadru de protecție) — autoritățile peruane au avertizat explicit despre buggy-urile improvizate implicate în accidente.
- ·La sandboarding, dacă ești începător, stai jos sau culcat cu capul înainte, nu în picioare — prinderea unei margini de nisip în picioare e cea mai frecventă cauză de accidentări ușoare.
Nu există zbor direct spre Ica. Vezi cum ajungi în Peru →
Capcane & țepe
În Lima (Miraflores, San Isidro, Barranco), un taxi oprit pe stradă, mai ales seara, te poate duce într-o zonă izolată unde complici te forțează să scoți bani repetat de la bancomat, ținându-te 1-3 ore. Folosește doar Uber/InDriver sau un taxi comandat prin hotel/aeroport, niciodată unul oprit pe stradă.
Un vânzător îți leagă 'din prietenie' o brățară din sfoară pe mână, iar apoi cere bani (20-100 soles) pentru ea — brățara nu se poate scoate ușor fără să o tai. Nu lăsa pe nimeni să-ți lege ceva pe mână, oricât de 'gratuit' pare gestul.