Cartierul nici nu exista înainte ca prințul Carol al III-lea să construiască aici un cazinou, în 1865, ca soluție directă pentru a salva Monaco de faliment după ce principatul pierduse veniturile fiscale din Menton și Roquebrune în 1860. Afacerea a mers atât de bine încât, până în 1869, Carol al III-lea a putut desființa complet impozitul direct pentru locuitori — iar cartierul nou a primit numele Monte-Carlo, în onoarea lui.
Clădirea actuală a cazinoului (1878-1879), semnată de Charles Garnier — același arhitect care a construit Opera din Paris —, a fixat imaginea Belle Époque a Monaco-ului ca loc de joacă al Europei bogate. Un detaliu pe care puțină lume îl știe: pentru că localnicii nu plătesc impozit pe venit, monegascii sunt de fapt interziși prin lege să joace în propriul cazinou — sălile de jocuri au funcționat dintotdeauna aproape exclusiv pe banii vizitatorilor străini.
Circuitul de Formula 1 trece chiar prin mijlocul cartierului o dată pe an, transformând complet străzile pentru câteva zile.
- ·Zona Place du Casino se vede pe jos în mai puțin de o oră, dar interioarele Belle Époque (Salle Garnier, sălile de jocuri) cer bilet plătit și act de identitate dacă vrei să treci de atriu.
- ·Spre finalul lui mai, tot cartierul se închide traficului normal pentru Marele Premiu — verifică din timp calendarul F1 dacă vrei orașul liniștit, nu cursa.
- ·Cetățenii monegaști n-au voie legal la mesele de joc, deci publicul din cazinou e format integral din vizitatori străini și invitații lor.
Ce vezi în Monte-Carlo: top 2 obiective
Clădirea de azi nu e cea originală - în 1878, Marie Blanc (văduva lui François Blanc, omul care preluase concesiunea jocurilor de noroc din Monaco în 1863) l-a pus pe Charles Garnier, proaspăt ieșit din șantierul Operei din Paris, să dărâme vechiul cazinou și să ridice unul nou în mai puțin de șase luni. Garnier i-a dat fațada cu cupolă și cele două turnuri pe care le vezi și azi, în stil Belle Époque plin de aur și stucaturi, iar sala de operă alăturată s-a deschis în ianuarie 1879 cu Sarah Bernhardt pe scenă. Ce-l face special azi e că funcționează exact ca acum un secol - e un cazinou adevărat, nu un muzeu, cu mese de bacara și ruletă în sălile din spate, nu doar holul turistic din față. Monegascii, culmea, n-au voie să joace acolo - regula veche ține locul „doar pentru străini", ceea ce spune multe despre cum s-au construit inițial finanțele principatului. A apărut și în GoldenEye, dacă vrei un reper mai pop.
Circuitul nu a fost construit ca circuit - e pur și simplu orașul. Ideea a venit de la Antony Noghès, președintele Automobile Club de Monaco, cu sprijinul prințului Louis al II-lea, iar prima cursă s-a alergat în 1929, câștigată de William Grover-Williams pe Bugatti. Din 1950 face parte din calendarul Formulei 1, iar traseul de azi seamănă izbitor cu cel din '29 - ceva rar pentru un circuit modern. Tot restul anului, ce vezi la Monte Carlo sunt pur și simplu bulevardele orașului - Boulevard Albert I, Place du Casino, tunelul de lângă Fairmont - poți merge sau te poți plimba exact pe traseul pe care mașinile de F1 fac zeci de ture în weekendul cursei. Acul de cusut al circuitului e vestitul ac de la Fairmont, cel mai strâns viraj din tot calendarul F1.
Nu există zbor direct spre Monte-Carlo. Vezi cum ajungi în Monaco →
Capcane & țepe
Pe parcometrele din Monaco au apărut coduri QR lipite de escroci, care te duc pe un site fals ce arată identic cu aplicația de plată și îți fură datele cardului. Monaco nu are parcometre cu QR — plătește doar prin PayByPhone, Monapass sau cu cardul direct la aparat.
Înainte de Grand Prix, apar site-uri și anunțuri cu bilete la preț bun care sunt pur și simplu contrafăcute. Cumpără biletele doar de pe canalele oficiale ale Automobile Club de Monaco.