Monaco

Clădirea de azi nu e cea originală - în 1878, Marie Blanc (văduva lui François Blanc, omul care preluase concesiunea jocurilor de noroc din Monaco în 1863) l-a pus pe Charles Garnier, proaspăt ieșit din șantierul Operei din Paris, să dărâme vechiul cazinou și să ridice unul nou în mai puțin de șase luni. Garnier i-a dat fațada cu cupolă și cele două turnuri pe care le vezi și azi, în stil Belle Époque plin de aur și stucaturi, iar sala de operă alăturată s-a deschis în ianuarie 1879 cu Sarah Bernhardt pe scenă. Ce-l face special azi e că funcționează exact ca acum un secol - e un cazinou adevărat, nu un muzeu, cu mese de bacara și ruletă în sălile din spate, nu doar holul turistic din față. Monegascii, culmea, n-au voie să joace acolo - regula veche ține locul „doar pentru străini", ceea ce spune multe despre cum s-au construit inițial finanțele principatului. A apărut și în GoldenEye, dacă vrei un reper mai pop.

Circuitul nu a fost construit ca circuit - e pur și simplu orașul. Ideea a venit de la Antony Noghès, președintele Automobile Club de Monaco, cu sprijinul prințului Louis al II-lea, iar prima cursă s-a alergat în 1929, câștigată de William Grover-Williams pe Bugatti. Din 1950 face parte din calendarul Formulei 1, iar traseul de azi seamănă izbitor cu cel din '29 - ceva rar pentru un circuit modern. Tot restul anului, ce vezi la Monte Carlo sunt pur și simplu bulevardele orașului - Boulevard Albert I, Place du Casino, tunelul de lângă Fairmont - poți merge sau te poți plimba exact pe traseul pe care mașinile de F1 fac zeci de ture în weekendul cursei. Acul de cusut al circuitului e vestitul ac de la Fairmont, cel mai strâns viraj din tot calendarul F1.

Prințul Albert I a fost cel care a construit muzeul, între 1899 și 1910, direct pe stânca ce cade în mare - proiectul arhitectului Paul Delefortrie a folosit peste 100.000 de tone de piatră adusă de la La Turbie. Albert I nu era doar un prinț cu hobby-uri - a condus 28 de expediții oceanografice proprii cu vase precum Hirondelle și Princesse-Alice, iar numele acelor vase sunt sculptate azi pe friza fațadei. Jacques Cousteau a fost director al muzeului timp de 30 de ani, din 1957 până în 1988, și tot ce vezi azi - de la lagunul cu rechini de la subsol până la scheletul de balenă din holul principal - poartă amprenta lui în felul în care leagă cercetarea de mesajul de conservare. Terasa de pe acoperiș, cu vedere la toată Riviera, e un bonus la care puțini se așteaptă când intră.

Ce vezi azi a pornit ca fortăreață genoveză din 1191. Povestea de temelie a familiei Grimaldi ține de o noapte din ianuarie 1297, când François Grimaldi, zis Malizia, s-a deghizat în călugăr și a cerut adăpost peste noapte în fortăreață - trucul clasic a funcționat, iar de atunci stema Monaco-ului are doi călugări înarmați cu săbii. Fortăreața s-a transformat treptat în palat sub Honoré al II-lea, în secolul al XVII-lea, iar cea mai mare parte din ce se vede azi în apartamentele de stat vine din restaurări din secolul XIX și XX. E în continuare reședință activă, nu doar decor pentru turiști - dacă fluieră drapelul princiar pe turn, prințul e în palat. La 11:55 în fiecare zi poți vedea gratuit schimbarea gărzii Compagniei de Carabinieri, iar apartamentele de stat se deschid publicului doar câteva luni pe an, vara.