Cazinoul Monte Carlo

Clădirea de azi nu e cea originală - în 1878, Marie Blanc (văduva lui François Blanc, omul care preluase concesiunea jocurilor de noroc din Monaco în 1863) l-a pus pe Charles Garnier, proaspăt ieșit din șantierul Operei din Paris, să dărâme vechiul cazinou și să ridice unul nou în mai puțin de șase luni. Garnier i-a dat fațada cu cupolă și cele două turnuri pe care le vezi și azi, în stil Belle Époque plin de aur și stucaturi, iar sala de operă alăturată s-a deschis în ianuarie 1879 cu Sarah Bernhardt pe scenă.

Ce-l face special azi e că funcționează exact ca acum un secol - e un cazinou adevărat, nu un muzeu, cu mese de bacara și ruletă în sălile din spate, nu doar holul turistic din față. Monegascii, culmea, n-au voie să joace acolo - regula veche ține locul „doar pentru străini", ceea ce spune multe despre cum s-au construit inițial finanțele principatului. A apărut și în GoldenEye, dacă vrei un reper mai pop.