Kos, Grecia

Cavalerii Ospitalieri au construit Neratzia între 1436 și 1514, pe o fâșie de pământ care pe atunci era o insulă separată de orașul Kos, exact la intrarea în port - alături de castelul din Bodrum, controla trecerea navelor spre Țara Sfântă în timpul cruciadelor. Cea mai veche parte, turnul rotund din interior, poartă blazoanele marilor maeștri De Lastic și De Milly, din anii 1440-1450. Cavalerii au refolosit coloane și inscripții din Asklepion și din agora antică pentru ziduri - le mai vezi și azi îngropate în piatră, dovadă că fortăreața era construită mai mult pentru rezistență decât pentru eleganță. În 1522 otomanii au cucerit Kos și au folosit castelul drept cazarmă, iar în 1816 o explozie accidentală de pulbere a distrus o bună parte din el; forma de azi vine din restaurarea făcută de italieni în perioada interbelică.

Sanctuarul de vindecare de la Asklepion a fost fondat pe la 400 î.Hr. și dedicat lui Asclepios, zeul medicinei - unul dintre peste 300 de asklepieia răspândite în lumea antică, dar cel mai important pentru că e legat direct de Hipocrate, „părintele medicinei”, născut pe Kos în jurul anului 460 î.Hr. Construit pe trei terase suprapuse pe un deal cu vedere spre mare, locul combina religia cu ce am numi azi medicină bazată pe dovezi - pacienții se purificau ritual, dormeau în incintă așteptând vise trimise de zeu, dar erau tratați și practic, de preoți-medici formați într-o tradiție care a pus bazele școlii hipocratice și, prin ea, a medicinei occidentale ca disciplină rațională, nu doar magică.

Odeonul roman din centrul orașului Kos a fost construit în secolul II d.Hr., pe locul unei clădiri mai vechi care găzduia probabil bouleuterion-ul (consiliul cetății), și a fost redescoperit abia în 1929, în timpul săpăturilor arheologului italian Luciano Laurenzi. Cu 14 rânduri de bănci din marmură, găzduia concursuri muzicale și ceremonii de onorare a cetățenilor. Agora antică din apropiere, datând din secolul IV î.Hr., a fost distrusă parțial de un cutremur în anul 469 d.Hr., iar cavalerii ospitalieri i-au refolosit piatra pentru castelul Neratzia câteva secole mai târziu - același tipar de reciclare a materialelor pe care îl vezi în mai toate orașele fortificate din Dodecaneze. Zona antică se întinde practic sub și în jurul orașului modern, cu ruine vizibile chiar între clădirile contemporane.