La o privire
Cum te miștiAutocare interurbane, taxiuri și avioane spre Galápagos
Autocarele leagă ieftin orașele din Anzi, deși drumurile montane sunt sinuoase. Pentru Galápagos, ai nevoie obligatoriu de un zbor intern din Quito sau Guayaquil — nu există altă variantă de acces.
Cum ajungi din România
1 zbor cu escalăDe neratat în Ecuador
must-see · votează
Quito a fost fondat de spanioli în 1534, pe ruinele unui oraș inca, oficial de conquistadorul Sebastián de Belalcázar. Centrul lui istoric a fost primul oraș din lume care a primit statutul UNESCO de patrimoniu mondial, în 1978 - recunoscut ca cel mai bine păstrat centru colonial din toată America Latină, și casă a Școlii de la Quito, un stil baroc care combină tradițiile artistice indigene cu cele europene. Ce impresionează e că a supraviețuit mai multor cutremure de-a lungul secolelor mai bine decât aproape orice alt centru istoric din regiune, datorită unui efort constant de conservare din partea autorităților locale - deși e centrul unei capitale moderne, aproape la propriu, senzația e că te plimbi prin secolul XVII, cu biserici ca San Francisco construite chiar peste temple inca vechi.
Descoperirea europeană a fost mai degrabă un accident: pe 10 martie 1535, episcopul spaniol Tomás de Berlanga, în drum spre Peru, a fost dus de curenți și vânturi până la insule - locul era atât de arid încât oameni și cai din echipajul lui au murit de sete. Trei secole mai târziu, în 1835, Charles Darwin a petrecut cinci săptămâni explorând insulele de pe HMS Beagle, iar diferențele dintre speciile de pe fiecare insulă (cintezele, țestoasele) au devenit sămânța teoriei evoluției. Puerto Ayora, pe insula Santa Cruz, adună 99% din populația insulei și găzduiește Stația de Cercetare Charles Darwin - practic, cea mai mare parte din ce pare "sălbăticie" pe insule trece, la un moment dat, prin acest orășel mic. Leii de mare dorm pe băncile din port și pe bărcile pescarilor de parcă locul le-ar aparține de drept - și, funcțional, chiar așa e.
Monumentul actual, înalt 30 de metri, a fost construit între 1979 și 1982, ca înlocuitor al unuia mai vechi și mai mic din 1936, ridicat de geograful Luis Tufiño. Amândouă marchează locul aproximativ unde o expediție franceză condusă de Louis Godin, Pierre Bouguer și Charles Marie de La Condamine a măsurat, între 1736 și 1739, un arc de meridian la ecuator - lucrare care a demonstrat că Pământul e turtit la poli, nu alungit, și a contribuit direct la crearea sistemului metric modern. Ironia e că linia pictată pe care stă monumentul e greșită: măsurătorile GPS moderne arată că ecuatorul real trece cu vreo 240 de metri mai la nord - deci exact locul unde toată lumea se pozează "cu un picior în fiecare emisferă" ratează ținta cu aproape un sfert de kilometru, pentru un monument construit special ca să fixeze o măsurătoare precisă.
Orașe
cost · ce veziFondat de spanioli în 1534 peste ruinele unui oraș inca, Quito are unul dintre cele mai extinse și mai bine păstrate centre istorice din America colonială spaniolă - motiv pentru care, în 1978, a fost declarat, alături de Cracovia, printre primele situri UNESCO din lume. E capitala cea mai apropiată de ecuator dintre toate capitalele lumii (linia trece la doar 25 km nord de centru) și, cu o altitudine medie de aproape 2.850 m, e și cea mai înaltă capitală de pe glob. Contrastul e chiar altitudinea la care trăiește orașul: primele zile aduc adesea dureri de cap, oboseală sau greață din cauza aerului rarefiat, iar ghizii locali recomandă să amâni activitățile solicitante - telecabină, urcușuri pe vulcani - cu trei-patru zile, până te aclimatizezi. E un detaliu pe care puțini turiști îl iau în serios înainte să ajungă acolo.
Așezarea inițială din anii 1530, fondată de Sebastián de Belalcázar, a fost distrusă de două ori de populația indigenă; abia în 1537 spaniolul Francisco de Orellana a întemeiat orașul pe locul actual, numindu-l Santiago de Guayaquil. E cel mai mare oraș al Ecuadorului și principalul port al țării, prin care trec aproximativ 90% din importuri și 50% din exporturi - cafea, banane, cacao. A fost și primul oraș ecuadorian care și-a câștigat definitiv independența de Spania, în 1820. Malecón 2000, refacerea de 2,5 km a promenadei de pe malul râului Guayas, e considerată una dintre cele mai reușite regenerări urbane din toată America de Sud - un contrast puternic față de cartierele din spatele ei, unde strada „turistică” se poate transforma în stradă cu risc real la doar câteva blocuri distanță.
Fondat în 1557 de conquistadorul Gil Ramírez Dávalos peste fosta reședință a incașului Huayna Cápac, orașul respectă până azi planul în grilă impus de regele Carol Quintal al Spaniei cu 30 de ani înainte de fondare - patru sute de ani de urbanism aproape neschimbat. UNESCO a declarat centrul istoric Patrimoniu Mondial în 1999, pentru arhitectura colonială și republicană bine păstrată. „Pălăria Panama” e o poreclă greșită rămasă din istorie: pălăriile sunt ecuadoriene, țesute tradițional în regiune, dar au devenit celebre sub numele „Panama” după ce muncitorii de la Canalul Panama le-au purtat împotriva soarelui la începutul secolului XX. Cuenca a rămas centrul principal de finisare și distribuție a lor, iar tehnica de țesut a pălăriei toquilla e din 2012 pe lista UNESCO de patrimoniu imaterial.
Numele complet, Baños de Agua Santa, vine de la izvoarele termale de la poalele vulcanului Tungurahua, unde populațiile native se scăldau cu mult înainte să ajungă spaniolii, crezând că apele calde și reci veneau de la zeița păgână Mama Tungurahua. Călugării dominicani sosiți la mijlocul secolului XVI au construit ce avea să devină orașul, transferând treptat cultul zeiței vulcanului asupra Fecioarei Maria. Vulcanul care dă orașului identitatea a intrat într-o fază eruptivă activă în 1999, după 80 de ani de liniște, cu erupții majore repetate în 2006 și 2014 - orașul trăiește practic la umbra unui vulcan activ, nu a unuia stins ca în alte destinații similare. Cu peste 60 de cascade în jur, Baños s-a transformat între timp în capitala sporturilor de aventură a Ecuadorului: rafting, canyoning, tiroliană, bungee de pe podul peste râul Pastaza.
Așezarea de pe insula Santa Cruz găzduiește Stațiunea de Cercetare Charles Darwin, înființată în 1959 sub egida UNESCO și a Uniunii Internaționale pentru Conservarea Naturii, inaugurată efectiv în 1964. Colecția de istorie naturală a stațiunii are peste 135.000 de exemplare din peste 7.500 de specii, una dintre cele mai mari de acest fel din lume, iar peste o sută de cercetători și voluntari lucrează aici permanent la proiecte de conservare a ecosistemelor din Galápagos. Ce nu se vede din pozele turistice e cât de complicat e accesul: de la aeroportul Baltra treci cu autobuzul, apoi cu un feribot mic peste canalul Itabaca, apoi cu taxiul până în Puerto Ayora, iar taxa de intrare în Parcul Național Galápagos (100 USD) se plătește doar cash, la aeroport. E singurul oraș cu adevărat urban din tot arhipelagul, deși insulele din jur rămân aproape complet nelocuite.