La o privire
Cum te miștiAluguer (minibuz) și feribot între insule
În fiecare insulă circulă aluguer, minibuze colective ieftine. Între insule, feribotul e opțiunea uzuală (uneori agitată pe mare), completată de zboruri interne pe rute mai lungi.
Cum ajungi din România
fără zbor directZborurile directe din România — de completat.
De neratat în Capul Verde
must-see · votează
Orașul a fost fondat de negustori portughezi în 1462 și e cea mai veche așezare europeană construită vreodată în zona tropicală. Din 1466, când Portugalia și-a asigurat monopolul comerțului cu sclavi pe coasta dintre Senegambia și Guineea, Ribeira Grande (numele vechi al orașului) a devenit timp de un secol cel mai important port de sclavi din regiune. Cifrele spun tot: în 1510, orașul avea 160 de coloniști liberi și 30 de sclavi; până în 1580, raportul se inversase complet, la 14.000 de sclavi față de doar 2.000 de oameni liberi. Biserica Nossa Senhora do Rosário, început de construcție în 1495, e cea mai veche biserică colonială păstrată din întreaga lume tropicală, iar deasupra orașului stă Fortăreața Real de São Filipe, ridicată să apere portul și, implicit, comerțul care l-a făcut bogat. UNESCO a inclus tot situl pe lista patrimoniului mondial în 2009.
E singurul vulcan activ din tot arhipelagul Capului Verde, cel mai tânăr și cel mai activ dintre toți, cu 2829m înălțime. De la colonizarea insulei Fogo în secolul XV, a erupt de peste 30 de ori; erupția majoră a conului principal din 1680 a provocat un exod în masă al populației. În interiorul calderei uriașe, late de 10km pe 7km, se află Chã das Caldeiras - probabil singurul sat din lume construit chiar în interiorul craterului unui vulcan activ. Erupția din 2014-2015, prima în 19 ani și cea mai lungă de la 1857 încoace, a îngropat complet satul Portela sub lavă. Localnicii nu au plecat - s-au mutat puțin mai încolo și continuă să cultive struguri direct pe solul vulcanic negru, din care fac un vin de care sunt vizibil mândri.
Boa Vista a fost descoperită de navigatorii portughezi António de Noli și Diogo Gomes în 1460, iar prima așezare stabilă, Povoação Velha, a apărut în 1620 pentru exploatarea sării de către comercianți englezi. După atacuri repetate ale piraților, populația s-a retras la Porto Inglês, redenumit mai târziu Sal Rei. Azi arhipelagul are a treia cea mai mare populație de broaște țestoase caretta care cuibăresc în lume, iar marea majoritate aleg exact plajele de pe Sal și Boa Vista, între iulie și octombrie. Boa Vista singură are 55km de plajă, cea mai lungă întindere din tot Capul Verde, iar vântul constant dinspre nord-est, care bate din octombrie până în mai, a transformat coasta într-o destinație cunoscută mondial pentru windsurfing și kitesurfing.
E cea mai verde vale din tot arhipelagul, lucrată agricol de localnici de secole pe versanți care de la distanță par imposibil de cultivat. Ce face posibilă agricultura aici e un microclimat propriu văii, plus un sistem tradițional de canale de irigație numite levadas, transmis de generații. Pe terasele săpate în stâncă cresc mango, fructul pasiunii, banane, trestie de zahăr, papaya, guave, portocale și una din cele mai apreciate cafele de munte din tot Atlanticul. Drumeția prin vale coboară de la craterul Cova prin plantații de banane și câmpuri de manioc, trecând prin câteva hamlete colorate unde viața pare neschimbată de zeci de ani.
Orașe
cost · ce vezi
Praia a pornit ca un post comercial modest, ridicat pe un platou stâncos deasupra golfului — de acolo vine și cartierul Platô, care e practic orașul vechi de azi. A crescut în umbra insulei Santiago în secolele 17-18, ca punct de trecere pentru bumbac, zahăr și, din păcate, oameni vânduți ca sclavi pe rutele atlantice dintre Africa, Brazilia și Europa. A devenit capitală în 1770, cu mult înaintea independenței, preluând rolul de la Cidade Velha, care rămăsese prea expusă atacurilor de pirați. Azi e un oraș mic pentru o capitală africană — populația abia trece de o sută de mii — dar concentrează tot ce înseamnă Capul Verde modern: birocrația statului, piața Sucupira unde se negociază tot ce circulă în arhipelag, și un amestec de moștenire portugheză cu ritmuri și sărbători profund africane, de la Tabanca la festivalurile de vară.
São Vicente a fost ultima insulă colonizată de portughezi, iar Mindelo s-a născut abia în secolul 19, în jurul celui mai bun port natural din arhipelag, Porto Grande. Portughezii au populat orașul cu ultimii sclavi eliberați și cu generații de creoli, ceea ce a lăsat o amprentă culturală diferită de restul insulelor — mai puțin agrară, mai orientată spre mare și spre comerț. E orașul Cesáriei Évora, cea care a dus morna în lumea întreagă, iar genul a ajuns pe lista UNESCO de patrimoniu imaterial. Carnavalul de aici are peste un secol de istorie și rivalizează, la nivel de energie stradală, cu ce se întâmplă la Rio — cu influențe portugheze, braziliene și africane amestecate, nu doar un import stilizat pentru turiști.
Cidade Velha e locul unde a început, practic, colonizarea europeană a tropicelor — fondat în 1462 sub numele de Ribeira Grande, e cea mai veche așezare din Capul Verde și prima capitală a arhipelagului. Aici se află și cea mai veche biserică colonială din lume încă în picioare, Nossa Senhora do Rosário, ridicată în 1495. În secolele 16-17 a fost un nod esențial pe rutele comerciale atlantice dintre Africa, Brazilia și Caraibe — poziția izolată, dar aproape de coasta africană, l-a transformat într-o platformă cheie pentru comerțul cu sclavi al epocii. Stâlpul de piatră din Praça do Pelourinho, unde sclavii erau vânduți și pedepsiți public, e păstrat exact acolo unde a fost ridicat, și rămâne cel mai direct simbol al acelei istorii. A fost, din 2009, primul și rămâne singurul sit UNESCO din țară.
Sal a existat mult timp doar pentru sare — Santa Maria a fost fondată în 1830 de Manuel António Martins special pentru a exploata salinele naturale din sud, iar sarea de aici ajungea în principal în Brazilia. Când Brazilia a impus taxe protecționiste în 1887, piața s-a prăbușit și economia insulei s-a stins aproape complet o vreme. Insula și-a găsit al doilea sens abia în a doua jumătate a secolului 20, prin turism — primul hotel, Morabeza, a apărut în 1967 ca pensiune pentru echipajele de avioane care alimentau aici, pe drum peste Atlantic (aeroportul insulei era, de fapt, o escală de realimentare pentru zboruri transatlantice lungi, cu mult înainte să vină turiștii). Astăzi e insula cu cel mai dezvoltat turism de plajă din arhipelag, iar vechile saline vulcanice de la Pedra de Lume s-au transformat din resursă economică în atracție turistică.
Boa Vista e insula deșertică a arhipelagului — prima așezare, Povoação Velha, datează din 1620 și s-a ridicat tot pentru exploatarea sării, dar atacurile repetate ale piraților au împins populația spre actualul Sal Rei, fondat la finalul secolului 18 sub numele de Porto Inglês. Ce o diferențiază azi e combinația neobișnuită dintre dune de nisip saharian, purtate până aici de alizee peste ocean (deșertul Viana), și una dintre cele mai importante zone de cuibărit pentru broaștele țestoase caretta din lume — plajele insulei găzduiesc 60-70% din tot cuibăritul de caretă din Capul Verde, între iunie și octombrie.
São Filipe e al doilea oraș ca vechime din Capul Verde, întemeiat între 1470 și 1490, la scurt timp după Cidade Velha — deși nu a primit statut oficial de oraș decât în 1922. A fost distrus de pirați flamanzi în 1655 și a trăit, ca multe orașe de coastă din arhipelag, cicluri de prosperitate legate de o singură cultură: mai întâi bumbacul, apoi, din secolul 19, vinul, cafeaua și uleiul de jatropha. Ce rămâne vizibil azi e arhitectura — sobrados, casele coloniale cu balcoane de lemn și curți interioare, ridicate de familiile înstărite din comerț, mai ales în zona din fața bisericii. Orașul stă practic la poalele celui mai înalt punct din Capul Verde, vulcanul activ Pico do Fogo (2.829m), care a erupt de mai multe ori în ultimul secol și a modelat direct solul vulcanic pe care se cultivă azi vița de vie din Chã das Caldeiras.