La o privire
Cum te miștiAutobuz sau mașină, trenuri sunt lente
Trenurile sunt adesea lente și cu întârzieri — autobuzele interurbane sau o mașină închiriată sunt variante mult mai practice între orașe.
Cum ajungi din România
1 zbor cu escalăDe neratat în Bulgaria
must-see · votează
Construită între 1904 și 1912 în stil neobizantin, după planurile arhitectului rus Alexandr Pomerantev. Piatra de temelie a fost pusă în 1882, dar biserica a fost sfințită abia în 1924 - practic peste patru decenii de la idee la finalizare. A fost ridicată ca mulțumire pentru soldații bulgari, ruși și români morți în războiul ruso-turc din 1877-1878, cel care a adus independența Bulgariei față de Imperiul Otoman. Cupola urcă la 45 de metri, turnul clopotniței la 53, iar interiorul e placat cu marmură italiană policromă. Ce e puțin ciudat: cea mai fotografiată clădire din Sofia poartă numele unui sfânt rus, nu bulgar, exact pentru că întreaga poveste a catedralei e despre recunoștința față de Rusia, nu despre o figură locală. În cripta bisericii funcționează un muzeu de icoane cu piese din secolele IX-XIX, una dintre cele mai bune colecții de icoane bulgărești pe care le poți vedea într-un singur loc.
Dealul era locuit încă din mileniul II î.Hr., dar fortăreața propriu-zisă a început să fie construită în secolul XII, pe locul unui oraș bizantin de la finalul secolului V. După Răscoala bulgară și înființarea celui de-al Doilea Țarat Bulgar, cu capitala la Tarnovo, Tsarevets a devenit cetatea cea mai importantă din țară - săpăturile arheologice au scos la iveală peste 400 de clădiri, 22 de biserici și 4 mănăstiri înghesuite pe deal, practic un oraș medieval dens, nu doar un castel izolat. A rezistat trei luni de asediu otoman în 1393, dar a căzut pe 17 iulie și a fost ars. Azi umbli printre ruine - zidurile, turnurile reconstruite parțial, Biserica Patriarhală de pe vârf - și îți dai seama cât de mare era orașul, nu doar cetatea. Contemporanii îl comparau ca fast cu Roma sau Constantinopolul, ceea ce pare exagerat până vezi cât de întins e situl.
Aici a fost inițial o așezare tracă numită Menebria, devenită colonie greacă la începutul secolului VI î.Hr. - deci peste 3000 de ani de locuire continuă pe aceeași peninsulă îngustă. Rămășițele de azi, mai ales din perioada elenistică, includ acropola, un templu al lui Apollo și ziduri de fortificație trace; mai târziu orașul a fost unul dintre cele mai importante centre bizantine de pe coasta de vest a Mării Negre. Ce vezi azi mergând pe stradă sunt case din lemn de secol XIX, construite direct peste fundații bizantine și romane - o arhitectură tipic pontică, particulară zonei. Peninsula e legată de continent printr-un istm îngust, deci treci din Nessebarul modern, cu hoteluri și restaurante, în orașul vechi în câteva sute de metri de mers. UNESCO l-a inclus pe listă în 1983.
Casele care dau identitatea zonei sunt construite mai ales între 1780 și 1850, în perioada Renașterii Naționale bulgare - un boom economic sub stăpânire otomană, când negustorii locali au început să-și ridice locuințe simetrice, cu tavane sculptate în lemn și picturi murale. Casa Balabanov și Casa Hindliyan (ridicată în 1835 de o echipă de meșteri) sunt cele mai vizitate, dar tot cartierul urmează aceeași logică arhitecturală. Ce face locul special e stratificarea - mergi pe aceleași dealuri (Nebet Tepe, Dzhambaz Tepe, Taksim Tepe) și treci de la ziduri trace, la un teatru roman, la case otomane-bulgărești de secol XIX, toate la câțiva pași distanță. Plovdiv se dă drept unul dintre cele mai vechi orașe locuite continuu din Europa - mai vechi decât Atena sau Roma - și în orașul vechi chiar simți asta.
Orașe
cost · ce vezi
Sofia e locuită continuu de peste 7.000 de ani, ceea ce o face una dintre cele mai vechi capitale din Europa. A fost Serdica romană — se spune că împăratul Constantin cel Mare ar fi numit-o „Roma mea" și s-a gândit serios s-o facă noua capitală a imperiului — apoi centru regional otoman. Când Bulgaria modernă și-a ales capitala în 1879, Sofia nu era nici cel mai mare, nici cel mai dezvoltat oraș bulgar (Plovdiv era mai mare) — a fost aleasă mai ales pentru poziția ei centrală în Balcani. Catedrala Alexandru Nevski, construită între 1882 și 1912, e un monument ridicat pentru cei aproape 200.000 de soldați ruși morți eliberând Bulgaria de sub otomani în războiul din 1877-78 — încape până la 10.000 de oameni și cupolele ei aurii se văd din multe puncte ale orașului. Sub centru, ruinele romane ale Serdicăi au fost descoperite în timpul construcției metroului, în anii 2010, și au fost integrate direct în stația de metrou Serdika — mergi peste o stradă romană din secolul IV ca să prinzi metroul, o combinație pe care puține orașe o pot arăta atât de literal.
Plovdiv e locuit continuu din jurul anului 6000 î.Hr., ceea ce îl face unul dintre cele mai vechi orașe încă existente din lume. Fiecare cuceritor l-a rebotezat: tracii îi spuneau Eumolpias, Filip al II-lea al Macedoniei (tatăl lui Alexandru cel Mare) l-a numit Filipopolis în 342 î.Hr., romanii Trimontium („trei dealuri"), otomanii Filibe — și fiecare strat se vede și azi, unul peste altul, în oraș. Teatrul roman din secolul II d.Hr. a fost descoperit din întâmplare în anii '70, într-o alunecare de teren, și găzduiește și azi concerte — un amfiteatru antic încă în funcțiune, nu doar o ruină de vizitat. Casele din Orașul Vechi, construite de negustori bulgari în secolul XIX, în stilul specific al Renașterii Naționale — etaje suprapuse ieșite în afară, lemn închis la culoare, alb și culori vii — stau direct peste fundații romane. Titlul de Capitală Europeană a Culturii în 2019 a adus fonduri care au transformat cartierul Kapana, fostul cartier al meșteșugarilor, dintr-o zonă degradată într-una plină de baruri și galerii.
Varna e al treilea oraș ca mărime din Bulgaria și capitala ei maritimă, pe coasta Mării Negre. Zona era locuită încă din preistorie, datorită izvoarelor termale și portului natural — necropola de la Varna, descoperită aici, conține cel mai vechi aur lucrat cunoscut din lume, datat 4600-4200 î.Hr., cu mii de ani înaintea piramidelor egiptene. Grecii au întemeiat aici colonia Odessos la sfârșitul secolului VII î.Hr., iar mai târziu orașul a intrat sub romani. Spre deosebire de Burgas sau stațiunile de mai la nord, Varna funcționează tot anul ca oraș adevărat — port, universitate, viață culturală — nu doar ca stațiune de vară. Centrul păstrează cele mai mari terme romane din Bulgaria, iar Grădina de Mare (Morska Gradina), un parc de 97 de hectare întins pe 8 kilometri de coastă, construit în secolul XIX, e mult mai mare decât o promenadă obișnuită de litoral — funcționează ca sufrageria orașului, nu ca o alee turistică.
Burgas e al patrulea oraș ca mărime din Bulgaria și al doilea port ca importanță, pe coasta Mării Negre, la sud de Varna. Zona a fost așezare tracică, apoi colonie romană — Deultum, întemeiată pentru veteranii Legiunii VIII Augusta, se află la câțiva kilometri. Orașul modern, însă, a fost fondat abia în secolul XVII, ca sat de pescari pe locul medievalului Pyrgos, și a crescut cu adevărat abia după eliberarea Bulgariei din 1878, odată cu linia ferată spre Sofia din 1890 și modernizarea portului din 1904 — spre deosebire de Nessebar sau Varna, ce vezi azi e mai ales secolul XIX-XX, nu antichitate. Ce-l diferențiază e apa din jur: trei lacuri sărate — Atanasovsko, Mandrensko și Burgas — formează o zonă umedă unde poposesc flamingi și pelicani migratori, o combinație neobișnuită pentru un oraș-port. În practică, Burgas funcționează mai mult ca poartă de acces spre Nessebar și Sozopol decât ca destinație în sine — majoritatea călătorilor îl tranzitează.
Veliko Tarnovo a fost capitala celui de-al Doilea Țarat Bulgar, între 1185 și 1396, proclamată de frații Asen și Petru după ce au pus capăt a 167 de ani de stăpânire bizantină. Orașul vechi se întinde pe trei dealuri — Tsarevets, Trapezitsa și Sveta Gora — în meandrele strânse ale râului Yantra, iar tocmai relieful acesta, o adevărată chei, l-a făcut suficient de ușor de apărat pentru a fi ales drept capitală. Cetatea Tsarevets a fost palatul regal și sediul patriarhiei, iar azi găzduiește seara un spectacol de sunet și lumină care recreează cucerirea otomană a orașului din 1393, proiectat direct pe zidurile fortăreței. Casele vechi, construite de negustori după eliberarea din 1878, în stilul Renașterii Naționale, cu ferestre în consolă atârnate deasupra prăpastiei râului, au fost ridicate special ca gest de mândrie civică — orașul se prezintă astfel dublu, ca simbol al statalității bulgare: o dată ca fostă capitală medievală, o dată ca oraș reconstruit după eliberare.
Bansko e azi cea mai mare stațiune de schi din Balcani, sub munții Pirin, dar în secolele XVIII-XIX era un orășel de negustori bogați, punct de trecere pentru mărfuri — aur, tutun, bumbac — între Marea Egee (numită pe atunci „Marea Albă") și Europa Centrală. Averea din acel comerț a construit casele de piatră din Orașul Vechi, protejate azi ca așezare de importanță culturală încă din 1979. Orașul a rămas sub stăpânire otomană până în 1912. Prima biserică evanghelică (protestantă) din toată Bulgaria a fost fondată aici, în 1868 — un detaliu mic care arată cât de deschis era orașul spre exterior chiar și sub otomani. Azi Bansko trăiește practic două vieți diferite: iarna e o stațiune de schi de nivel internațional, cu pârtii la 2000-2600 metri altitudine și tunuri de zăpadă artificială pe aproape toate traseele, iar vara devine oraș de drumeții și băi minerale — infrastructura și prețurile se schimbă radical în funcție de sezon.