Numele vine dintr-o eroare de navigație: portughezii care au ajuns aici pe 1 ianuarie 1502 au crezut că gura golfului Guanabara e vărsarea unui râu, așa că i-au zis Rio de Janeiro - Râul lui Ianuarie. Orașul propriu-zis a fost întemeiat abia în 1565 de Estácio de Sá, dar a devenit cu adevărat important în 1763, când coroana portugheză l-a făcut capitală colonială în locul Salvadorului - motivul a fost strict economic, aurul și diamantele descoperite în Minas Gerais aveau nevoie de un port mai practic pentru export, iar Rio era mult mai aproape decât Bahia.
Ce nu știe toată lumea: în 1807, când Napoleon a invadat Portugalia, prințul regent D. João (viitorul rege João VI) a fugit cu întreaga curte regală și s-a refugiat la Rio la începutul lui 1808. Timp de treisprezece ani orașul a fost capitala de facto a întregului imperiu portughez - singurul caz din istoria modernă în care capitala unei puteri coloniale s-a mutat oficial într-una din coloniile ei. Contrastul rămas de atunci - o priveliște de carte poștală, Corcovado, Copacabana, construită la doi pași de favelele urcate pe aceleași dealuri - e până azi trăsătura care definește orașul.
- ·Zona Sul (Ipanema, Copacabana) e cea mai sigură și are metrou direct spre atracții; Centro și Lapa se văd ziua, nu noaptea.
- ·Metroul are un vagon exclusiv pentru femei (primul din tren) în orele de vârf - obligatoriu prin lege, nu doar recomandare.
- ·Tramvaiul spre Santa Teresa pleacă de la stația de metrou Carioca, dar după lăsarea întunericului e mai sigur cu Uber decât pe jos.
- ·Dacă nimerești Carnavalul (februarie-martie), prețurile la cazare urcă brusc și zonele centrale devin greu de traversat.
Ce vezi în Rio de Janeiro: top 2 obiective
Statuia s-a construit între 1922 și 1931, plătită mai ales din donații strânse de Biserica Catolică braziliană într-o campanie din 1920 numită „Săptămâna Monumentului”, ca reacție la ce vedeau drept o secularizare tot mai accentuată a societății. Proiectul a fost al inginerului brazilian Heitor da Silva Costa, sculptura a modelat-o francezul de origine poloneză Paul Landowski în atelierul lui din Paris, iar fața a sculptat-o, concret, românul Gheorghe Leonida. Are 30 de metri înălțime pe un soclu de 8 metri, e din beton armat acoperit cu triunghiuri de piatră-de-săpun cusute pe pânză — nu turnat direct — și stă pe Corcovado, la 700 de metri altitudine. Partea care chiar impresionează la fața locului nu e neapărat statuia, ci priveliștea pe care ți-o dă altitudinea aia peste golful Rio de Janeiro, ceva ce nicio poză nu redă corect.
Copacabana a fost plaja de glamour a orașului între anii '20 și '40, când hotelul Copacabana Palace aducea vedete internaționale direct pe nisip. Ipanema, în schimb, a rămas o fâșie de nisip aproape pustie și ieftină până în anii '30 — motiv pentru care a atras artiști fără bani, iar mai târziu chiar acolo, la o terasă de pe malul mării, Tom Jobim și Vinícius de Moraes au scris în 1962 „Garota de Ipanema”, inspirați de o adolescentă din Rio, Helô Pinheiro, care trecea zilnic spre apă. Cele două plaje încă se simt diferit: Copacabana e mai largă, mai populară, amestec de familii și turiști de-a lungul curbei ei lungi; Ipanema e mai tânără și mai scumpă, cu propria împărțire informală pe zone după numărul postului de salvamar. Amândouă sunt infrastructură publică reală, nu fațadă de stațiune — mozaicul promenadei și chioșcurile sunt gestionate de primărie, nu decor pentru turiști.
Unde stai în Rio de Janeiro
Nu există zbor direct spre Rio de Janeiro. Vezi cum ajungi în Brazilia →
Capcane & țepe
Un vânzător îți leagă rapid o brățară din ață sau îți pune o floare în mână fără să întrebe, apoi cere 50-100 reali pe loc. Ține mâinile ocupate și refuză ferm orice obiect pe care cineva ți-l pune direct în mână pe plajele din Copacabana, Ipanema sau Leblon.
Vânzători ambulanți folosesc terminale de plată manipulate care taxează sume mult mai mari decât prețul afișat — un turist a plătit peste 1.700€ pe un kebab. Verifică suma pe ecranul POS-ului înainte de a introduce PIN-ul, sau plătește cash cu sumă exactă.