Sarajevo s-a născut la granița dintre două imperii: aici se termina lumea otomană și începea cea austro-ungară, iar Baščaršija de azi, cu moscheile ei la doi pași de clădiri ridicate după 1878, când Austro-Ungaria a preluat administrarea orașului, e dovada vie a acelei suprapuneri. Tot aici, pe 28 iunie 1914, Gavrilo Princip l-a împușcat pe arhiducele Franz Ferdinand, scânteia care a aprins Primul Război Mondial. În 1984 orașul a găzduit Olimpiada de Iarnă, iar opt ani mai târziu a intrat în cel mai lung asediu al unei capitale din istoria modernă — aproape patru ani, cu trupele sârbe poziționate pe dealurile din jur și artileria lovind orașul zi de zi, peste 12.000 de morți.
Ce a rămas din asediu nu a fost ascuns, ci integrat în oraș: pe trotuare vezi „trandafirii Sarajevo" — cratere lăsate de obuze, umplute cu rășină roșie, care marchează locurile unde au murit oameni, și pe lângă care treci în drum spre o cafea. Puține orașe europene mai au, la câteva sute de metri unul de altul, o moschee activă, o sinagogă, o catedrală catolică și o biserică ortodoxă — o conviețuire fragilă, dar reală, care a supraviețuit exact conflictului care ar fi trebuit s-o distrugă.
Vijećnica, primăria de la capătul Baščaršijei, a găzduit și Biblioteca Națională — incendiată deliberat în 1992, cu aproape toată colecția distrusă, apoi reconstruită și redeschisă abia în 2014. E un simbol mic al orașului: pierderea a fost reală, dar și reconstrucția.
- ·Baščaršija e centrul turistic, dar Marijin Dvor sau Čengić Vila, la un pas de tramvai de centru, arată mai bine cum trăiește orașul de fapt.
- ·Iarna, Sarajevo stă într-un bazin înconjurat de munți și smogul se adună — între noiembrie și februarie orașul are una dintre cele mai proaste calități ale aerului din Europa, din cauza încălzirii pe lemne și cărbune.
- ·Tunelul Speranței e la periferie, spre aeroport — mai simplu cu un tur organizat sau taxi decât cu transportul public.
- ·Centrul e foarte sigur pentru mers pe jos și noaptea, criminalitatea stradală e printre cele mai scăzute din regiune.
Ce vezi în Sarajevo: top 2 obiective
Cartierul a fost fondat în 1462 de Isa-Beg Ishaković, guvernatorul otoman care a întemeiat chiar Sarajevo-ul, ca piață și han pentru caravane. Numele vine din turcă - "baš" (principal) și "čaršija" (piață) - și descrie exact ce a fost dintotdeauna: nucleul economic al orașului. A fost extins de Gazi Husrev-beg, nepotul sultanului Mehmed al II-lea și guvernator al Bosniei, numit uneori "al doilea fondator" al Sarajevo-ului, care a ridicat moscheea, madrasa și bezistanul acoperit care încă domină cartierul. La apogeul din secolul XVII avea peste o mie de prăvălii și optzeci de meșteșuguri diferite, atrăgând colonii de comercianți din Florența, Veneția și Dubrovnik - pentru scurt timp a fost cel mai mare centru comercial din Balcani. A decăzut după un incendiu din secolul XIX și campania habsburgică ce a ars mare parte din oraș, dar a rămas nucleul istoric și încă e locul unde localnicii merg după cafea, cupru bătut manual și cevapi, nu doar un decor pentru turiști.
Tunelul a fost săpat integral manual, cu târnăcoape și lopeți, de armata bosniacă între martie și iulie 1993, în timpul asediului Sarajevo-ului, ca să lege orașul încercuit cu teritoriul controlat de bosniaci de partea cealaltă a aeroportului - pistă pe care forțele ONU o controlau și interziceau traversarea. Tunelul final avea circa 800 de metri lungime, puțin peste un metru lățime și 1,5 metri înălțime. Din iulie 1993 până la finalul asediului, la începutul lui 1996, a fost singura legătură a Sarajevo-ului cu exteriorul - prin el treceau mâncare, muniție, combustibil, poștă și oameni, inclusiv, spun mărturiile, răniți și bătrâni evacuați pe cărucioare mici pe șine. Casa familiei Kolar, unde era intrarea, e azi un mic muzeu cu vreo 20 de metri din tunelul original păstrați și deschiși vizitatorilor, plus fotografii, arme și înregistrări din perioada asediului.
Unde stai în Sarajevo
Nu există zbor direct spre Sarajevo. Vezi cum ajungi în Bosnia și Herțegovina →
Capcane & țepe
Lângă podul Stari Most, oameni de legătură te momesc să pariezi bani pe faptul că un scafandru va sări de pe pod — pariul e adesea aranjat și nu-ți mai vezi banii. Ignoră orice invitație la pariuri stradale, oricât de spectaculos pare săritul.
La ieșirea din autogară te așteaptă taxiuri fără însemne oficiale care umflă prețul cursei către centru. Ia doar taxiuri cu semnul „TA” sau mergi pe jos (cca 15 minute) până în orașul vechi.