Tunelul a fost săpat integral manual, cu târnăcoape și lopeți, de armata bosniacă între martie și iulie 1993, în timpul asediului Sarajevo-ului, ca să lege orașul încercuit cu teritoriul controlat de bosniaci de partea cealaltă a aeroportului - pistă pe care forțele ONU o controlau și interziceau traversarea. Tunelul final avea circa 800 de metri lungime, puțin peste un metru lățime și 1,5 metri înălțime.
Din iulie 1993 până la finalul asediului, la începutul lui 1996, a fost singura legătură a Sarajevo-ului cu exteriorul - prin el treceau mâncare, muniție, combustibil, poștă și oameni, inclusiv, spun mărturiile, răniți și bătrâni evacuați pe cărucioare mici pe șine. Casa familiei Kolar, unde era intrarea, e azi un mic muzeu cu vreo 20 de metri din tunelul original păstrați și deschiși vizitatorilor, plus fotografii, arme și înregistrări din perioada asediului.
- ·E lângă aeroport, nu în centru - cel mai simplu ajungi cu taxiul sau printr-un tur organizat care combină mai multe obiective legate de asediu.
- ·Program sezonier, de obicei 08:30-17:30 vara și mai scurt iarna - verifică înainte, e un muzeu mic, de familie, nu o instituție mare.
- ·Porțiunea de tunel păstrată e scundă și îngustă - nu e ideală dacă suferi de claustrofobie sau ai mobilitate redusă.
Cum ajungi la Tunelul Speranței din România?
Tunelul Speranței e în Sarajevo.
Toate zborurile și transferurile → Ghid Bosnia și Herțegovina