La o privire
Cum te miștiVehicul privat cu șofer, inclus în tur
Nu există transport public relevant pentru turiști – te deplasezi exclusiv cu o mașină privată și șofer, parte din pachetul organizat de agenția licențiată. Drumurile sunt înguste și cu multe curbe, deci calculează timpi de deplasare mai lungi decât distanța pe hartă.
Cum ajungi din România
fără zbor directZborurile directe din România — de completat.
De neratat în Bhutan
must-see · votează
Fortăreața a fost ridicată în 1637-1638 din ordinul lui Ngawang Namgyal, primul Zhabdrung și unificatorul Bhutanului, după planul arhitectului Zowe Palep — care, spune legenda, a visat cum trebuie să arate palatul lui Guru Rinpoche după ce a dormit, la cererea Zhabdrungului, sub o mică structură ce adăpostea o statuie a lui Buddha. E al doilea cel mai vechi și al doilea cel mai mare dzong din țară. Dincolo de arhitectură, dzongul păstrează relicve sacre ale liniei Drukpa Kagyu, inclusiv rămășițele lui Ngawang Namgyal însuși, și a fost sediul guvernului Bhutanului până în 1955, când capitala s-a mutat la Thimphu. Ce nu s-a schimbat, însă: de la 1907 încoace, fiecare rege al Bhutanului a fost încoronat exact aici, ceea ce face din Punakha Dzong mai degrabă un loc activ în viața statului decât un monument înghețat în timp.
Mănăstirea agățată de stâncă la 3.120 de metri altitudine s-a construit în jurul unei peșteri unde, potrivit tradiției, Guru Rinpoche (Padmasambhava) a meditat trei ani, trei luni, trei săptămâni, trei zile și trei ore în secolul VIII, după ce a zburat până acolo pe spatele unei tigroaice — întruchipare a consoartei sale, Yeshe Tsogyal — ca să învingă un demon local care bloca răspândirea budismului în Bhutan. Complexul propriu-zis a fost ridicat abia în 1692, din ordinul celui de-al 4-lea Druk Desi, Tenzin Rabgye. Ce o face memorabilă azi nu ține doar de legendă: în aprilie 1998 un incendiu pornit de la o candelă de unt nesupravegheată a distrus mai multe clădiri principale și artefacte religioase ireproductibile; mănăstirea reconstruită a fost resfințită abia în martie 2005. Practic tot ce vezi azi din interior e relativ nou, dar locul rămâne simbolul vizual al Bhutanului, iar drumul până acolo — pe poteci abrupte, cu aer tot mai rarefiat — e parte din experiență, nu doar un obstacol până la ea.
Primul dzong de pe acest loc — Do-Ngön, sau „dzongul de piatră albastră" — a fost construit în 1216 de lama Gyalwa Lhanapa. Ngawang Namgyal, primul Zhabdrung, l-a preluat în 1641, l-a resfințit și i-a dat numele actual, transformându-l în sediul principal al liniei Drukpa Kagyu de sud. Forma de azi datează din 1962-1968, când regele Jigme Dorji Wangchuck l-a reconstruit complet, după un plan diferit de cel vechi, ca sediu al guvernului, odată ce capitala s-a mutat de la Punakha la Thimphu. Găzduiește azi sala tronului și birourile regelui, secretariatul de cabinet și ministerele de interne și finanțe — practic o fortăreață-mănăstire din secolul XIII care încă administrează efectiv o țară, nu doar o rămășiță istorică păstrată pentru turiști.
Orașe
cost · ce vezi
Valea Paro e locuită de peste 2000 de ani și a fost mult timp ruta comercială către Tibet, motiv pentru care găzduiește peste 155 de temple și mănăstiri, unele din secolul XIV. Cel mai cunoscut loc, Mănăstirea Tiger's Nest (Taktsang), a fost construită în 1692 în jurul peșterii unde, potrivit tradiției, Guru Rinpoche a meditat trei ani, trei luni și trei săptămâni în secolul VIII, după ce ar fi zburat până acolo pe spatele unei tigroaice pentru a supune un demon local. Paro găzduiește singurul aeroport internațional al Bhutanului, considerat unul dintre cele mai dificile aeroporturi comerciale din lume - o singură pistă de circa 1980 m, încadrată de vârfuri himalayene de peste 5500 m, pe care doar aproximativ 24 de piloți din toată lumea erau certificați să aterizeze. Practic, prima imagine pe care o are aproape orice vizitator despre Bhutan e valea asta, văzută din avion cu câteva minute înainte de aterizare.
Thimphu a devenit capitala permanentă a Bhutanului abia în 1952, prin decizia regelui Jigme Dorji Wangchuck, oficializată în 1961. Înainte de asta, timp de secole, guvernul și corpul monahal se mutau sezonier între Thimphu vara și Punakha iarna, iar Thimphu era doar un cătun construit în jurul fortăreței Tashichhoe Dzong. E una dintre singurele două capitale naționale din lume fără niciun semafor (cealaltă e Ngerulmud, în Palau). În anii '90 s-a instalat totuși un semafor la o intersecție importantă, dar populația a protestat - li s-a părut prea impersonal și rece - așa că a fost scos și înlocuit cu un polițist de trafic care dirijează mașinile cu gesturi aproape de dans, obicei păstrat și azi.
Orașul a fost întemeiat în 1577, iar dzongul de aici a fost ridicat în 1637 din ordinul lui Zhabdrung Ngawang Namgyal, la confluența dintre Pho Chhu (râul „mascul”) și Mo Chhu (râul „femelă”). A fost sediul guvernului Bhutanului până în 1955, când capitala s-a mutat definitiv la Thimphu. De atunci încoace, fiecare rege al Bhutanului, începând cu Ugyen Wangchuck în 1907, a fost încoronat aici - deci, deși azi e un orășel de vale, rămâne inima ceremonială a monarhiei, iar corpul monahal încă se mută aici în timpul iernii, o rămășiță a vechiului sistem cu două capitale. Dzongul însuși a supraviețuit unui șir lung de dezastre - incendii între 1750 și 1849, cutremurul din 1897, inundații provocate de ruperi de lacuri glaciare în 1957, 1960 și 1994 - și a fost reconstruit de fiecare dată, o poveste legată direct de aceleași râuri care îi dau și frumusețea, și pericolul.
Bumthang nu e o singură vale, ci patru - Chokhor, Tang, Ura și Chhume - sculptate de foști ghețari și considerate inima spirituală a Bhutanului. Aici, în secolul VIII, Guru Rinpoche l-ar fi vindecat pe un rege local de o boală provocată de spirite, episod care a dus la conversia întregului regat la budism. Jambay Lhakhang, unul dintre cele mai vechi temple din Bhutan, datează din anul 659 și a fost ridicat de regele tibetan Songtsen Gampo. E și locul de naștere al lui Pema Lingpa, unul dintre cei mai importanți „descoperitori de comori” din budismul bhutanez, ale cărui descendențe se leagă de familia regală actuală. Simți diferența față de văile de vest din prima clipă: aici e o Bhutan mai rurală, cu câmpuri de hrișcă, livezi de mere, miere și brânză locală, în loc de orezăriile din Paro sau Punakha.