Benguela a fost întemeiată în 1617 de portughezul Manuel Cerveira Pereira ca São Felipe de Benguela și a devenit rapid unul din cele mai active porturi de sclavi ale Africii australe - peste 700.000 de oameni au fost transportați de aici spre Brazilia și Cuba în aproape două secole, aproape 15% din tot comerțul de sclavi angolez. Vapoarele ancorau la peste un kilometru și jumătate în larg, iar marfa era transferată pe bărci mai mici până la cheiurile orașului.
Azi orașul trăiește o poveste diferită: calea ferată Benguela, construită începând din 1899 pentru a lega coasta de zăcămintele minerale din interiorul continentului, a ajuns la apogeu în 1973 cu 3,3 milioane de tone de marfă transportate anual, apoi a fost distrusă în războiul civil de după independență și abia recent repusă parțial în funcțiune. Orașul-frate Lobito, la 40 de minute distanță, are un port natural mult mai bun și o limbă de nisip de 4,6 km - Restinga - care separă portul industrial de Atlanticul deschis.
- ·Lobito e la doar 40 de minute și merită combinat în aceeași vizită - Restinga oferă priveliști pe o parte spre port, pe alta spre ocean.
- ·Cel mai simplu acces din Luanda e cu avionul, spre aeroportul Catumbela, aproape o oră de zbor - drumul terestru e lung și inegal.
- ·ATM-urile din centru și din Lobito rămân frecvent fără numerar - dolari americani ca rezervă sunt o precauție reală, nu exagerare.
Nu există zbor direct spre Benguela. Vezi cum ajungi în Angola →
Capcane & țepe
Poliția montează bariere rutiere (barricadas), mai ales în afara Luandei, și cere „taxe” informale (gasosas) pentru încălcări minore inventate sau reale. Refuză politicos plata pe loc și cere o chitanță sau numele și numărul de insignă al ofițerului.