George Washington a ales locația în 1792, iar designul arhitectului irlandez James Hoban — inspirat vag din Leinster House de la Dublin — a câștigat în fața altor opt propuneri. Construcția a durat aproape opt ani, iar John Adams a devenit primul locatar pe 1 noiembrie 1800, mutându-se cât timp se mai vopsea și tencuia încă, iar Abigail Adams s-a plâns de camerele reci și umede.
Thomas Jefferson, nu familia Adams, a deschis clădirea pentru tururi publice în 1805 — o practică păstrată într-o formă sau alta de atunci, ceea ce face din Casa Albă una dintre puținele reședințe de șef de stat din lume care lasă regulat cetățenii obișnuiți să intre înăuntru. Traseele publice de azi acoperă doar câteva săli ceremoniale, zonele de lucru rămânând închise, evident.
- ·Tururile de sine stătător necesită cerere din timp printr-un membru al Congresului (pentru cetățenii americani) sau prin ambasadă (pentru vizitatori străini), cu luni înainte, și nu sunt garantate.
- ·Fără rezervare de tur poți totuși ajunge chiar la gard, pe Pennsylvania Avenue, sau la Ellipse/President's Park, pentru poze cu exteriorul.
- ·Controlul de securitate pentru tururi e strict — vino cu bagaje minime și act de identitate.
Preț bilet și cât durează vizita la Zona Casa Albă
Intrarea la Zona Casa Albă este gratuită.
Rezervă-ți 20-30 min pentru vizită.
Cum ajungi la Zona Casa Albă din România?
Zona Casa Albă e în Washington DC.
Ce mai vezi în Washington DC?
Arhitectul Henry Bacon a desenat monumentul după modelul Partenonului, cu lucrările începute în 1914, iar sculptorul Daniel Chester French a creat statuia din interior — inițial gândită la 3 metri, mărită la aproape 6 ca să nu se piardă în sala uriașă — cioplită în marmură timp de patru ani de frații Piccirilli. A fost dedicat pe 30 mai 1922, cu fiul lui Lincoln, Robert Todd Lincoln, printre cei peste 50.000 de oameni prezenți. Treptele monumentului au ajuns să conteze la fel de mult ca statuia din spatele lor. Aici a vorbit Martin Luther King Jr. în 1963, „I Have a Dream”, locul exact fiind marcat azi cu o gravură în piatră, iar în 1939 tot aici a cântat Marian Anderson, după ce i se refuzase o sală de concert rezervată doar albilor — așa că monumentul a strâns, peste zecile de ani, propria lui istorie legată de drepturile civile, separată de Lincoln însuși.
Instituția a fost finanțată dintr-o moștenire lăsată de omul de știință britanic James Smithson, care a murit în 1829 fără să fi vizitat vreodată SUA și a lăsat averea „pentru înființarea, la Washington, a unei instituții pentru creșterea și răspândirea cunoașterii”. Congresul a înființat Institutul Smithsonian în 1846, iar clădirea din gresie roșie numită „Castelul”, pe National Mall, s-a deschis în 1855 ca prim sediu. Ce e neobișnuit e că regula intrării gratuite s-a păstrat 180 de ani încoace, finanțată din bani federali tocmai din cauza formulării lui Smithson despre „răspândirea cunoașterii” — complexul a ajuns între timp la 21 de muzee, majoritatea aliniate de-a lungul Mall-ului, cu peste 150 de milioane de obiecte în colecții, mai mult decât poate vedea cineva într-o singură vizită.