Turnul-ceas a fost proiectat de Augustus Pugin ca parte a noului Palat Westminster, ridicat de Charles Barry după ce clădirea medievală a ars aproape complet în 1834. Construcția turnului a început în 1843 și s-a terminat în 1859, în stil gotic revival, cu ceasul mare pornit pe 31 mai și clopotul auzit pentru prima dată pe 11 iulie — deși "Big Ben" s-a fisurat la scurt timp după, defect vizibil și azi în sunetul lui ușor diferit față de un clopot perfect.
Numele "Big Ben" se referă strict la clopotul cel mare, nu la turn — turnul s-a numit oficial Clock Tower până în 2012, când a fost redenumit Elizabeth Tower pentru jubileul de diamant al reginei Elisabeta a II-a. Cei 334 de trepte până sus se urcă doar cu tur ghidat, unul dintre puținele monumente londoneze unde accesul turiștilor nu e liber, la liber.
- ·Turul turnului se rezervă din timp pe parliament.uk — biletele pentru rezidenții UK sunt gratuite prin parlamentari, cele pentru restul lumii se cumpără direct, eliberate lunar.
- ·Nu e recomandat celor sub 11 ani sau cu probleme de mobilitate — sunt 334 de trepte în spirală, fără lift, și zgomotul mecanismului e puternic (se oferă căști antifonice).
- ·Parlamentul propriu-zis (Camera Comunelor/Lorzilor) se vizitează separat, cu tur ghidat sau, pentru rezidenți UK, prin invitație de la parlamentar.
Cum ajungi la Big Ben și Parlamentul din România?
Big Ben și Parlamentul e în Londra (London).
Ce mai vezi în Londra (London)?
Fortăreața a fost începută de William Cuceritorul chiar în 1066, imediat după bătălia de la Hastings, inițial ca o fortificație de lemn — un semnal clar de putere asupra unui Londra proaspăt cucerit. Turnul Alb din piatră, nucleul de azi al complexului, a fost construit în deceniul următor, între 1075 și 1079, cu piatră calcaroasă adusă tocmai din Caen, Normandia, sub supravegherea episcopului Gundulf de Rochester. De-a lungul secolelor a fost cetate, palat regal, închisoare și loc de execuție — Anne Boleyn și alte două soții ale lui Henric al VIII-lea au fost executate chiar aici. Azi găzduiește Bijuteriile Coroanei Britanice, păzite de Yeoman Warders (Beefeaters), gărzi ceremoniale care locuiesc încă pe teritoriul turnului cu familiile lor, tradiție neschimbată de secole.
Clădirea de bază a fost ridicată în 1703 ca reședință privată pentru ducele de Buckingham, proiectată de arhitectul William Winde — la vremea aceea se numea Buckingham House, nimic regal în ea. Georg al III-lea a cumpărat-o în 1761 pentru regina Charlotte, iar prin anii 1820 arhitecții John Nash și Edward Blore au extins-o masiv, adăugând aripile din jurul curții interioare care dau azi fațada cunoscută. A devenit reședința oficială a monarhiei abia în 1837, când regina Victoria, în vârstă de 18 ani, s-a mutat aici — primul monarh care a locuit efectiv acolo. Palatul are peste 775 de camere, dar doar 19 din Sălile de Stat se deschid publicului, și doar câteva săptămâni pe an, cât timp familia regală e plecată din reședință.