Ao Nang și coasta Krabi erau, până în secolul XX, sate mici de pescari musulmani thailandezi și chao leh (țiganii mării), oameni care trăiau din pescuit de coastă și din mangrove - nu un litoral gândit pentru turism, cum a fost cazul altor stațiuni. Turismul a ajuns abia în anii 1980, cu rucsacari care căutau o alternativă mai liniștită la Phuket. Turnurile de calcar care definesc azi peisajul - unele de peste 210 m - sunt calcar permian, format cu mult înainte să existe vreun turist prin zonă, dar tocmai ele au atras primii cățărători și fotografi.
De la anii '90 încoace, Ao Nang s-a transformat rapid dintr-un secret de rucsac într-o stațiune de masă, dar la doi pași distanță peninsula Railay a rămas accesibilă doar cu barca - nu există niciun drum care s-o lege de Ao Nang, din cauza stâncilor din jur, deși distanța e de câteva minute cu barca. E un caz rar de două plaje aproape lipite una de alta, dar cu atmosfere complet diferite, pur și simplu pentru că nu poți merge cu mașina de la una la alta.
- ·Railay se ajunge doar cu barca longtail din Ao Nang (~15 min), bărcile circulă cam între 8 și 18, pleacă după ce se adună 8 pasageri - mergi dimineața devreme, nu la coadă cu toată lumea.
- ·La maree mare, urcarea în barcă înseamnă mers prin apă și bolovani alunecoși până la genunchi - nu conta pe mal uscat.
- ·Dacă ajungi seara târziu și vrei direct la Railay, barca publică deja nu mai merge - trebuie barcă privată aranjată din timp prin hotel.
- ·Iulie e sezon ploios/extrasezon - mai puțină lume și prețuri mai mici, dar marea poate fi agitată și excursiile pe insule se pot anula din senin, verifică dimineața dacă ies bărcile.
Nu există zbor direct spre Krabi / Ao Nang. Vezi cum ajungi în Thailand →
Capcane & țepe
Un localnic prietenos zice că templul e închis și te duce la magazine cu comision. De fapt e deschis — verifică singur.