Insulele Solomon

Honiara n-a existat ca oraș înainte de al Doilea Război Mondial — locul de pe coasta de nord a insulei Guadalcanal era doar teren de bush lângă gura râului Mataniko. Numele vine din limba ghari, de la naho ni ara, „locul unde bate vântul de sud-est”, o expresie care descria fâșia de pământ de la vest de Point Cruz. Orașul s-a format practic peste tabăra militară americană ridicată aici în 1942-43, în timpul bătăliei pentru Henderson Field, una dintre confruntările decisive ale campaniei din Guadalcanal. După război, administrația britanică a preferat să mute capitala aici, în loc s-o reconstruiască la Tulagi (fosta capitală, distrusă), pentru că infrastructura de război — aeroportul, drumurile — era deja gata făcută; Honiara a devenit centru administrativ în 1952 și capitala Insulelor Solomon independente din iulie 1978. Practic tot orașul e construit peste oasele unei baze militare — aeroportul internațional Henderson e chiar fostul aerodrom american. Point Cruz, zona din jurul vechiului doc, e azi inima comercială (Chinatown, piața centrală), dar și una dintre zonele cu cea mai vizibilă infracționalitate mică din oraș, mai ales spre sărbători sau după perioade de tensiune politică — un contrast pe care localnicii îl recunosc deschis, nu ceva ascuns turiștilor. Rămășițele bătăliilor din '42-'43 sunt încă prezente sub formă de memoriale și epave, la propriu la marginea orașului, nu într-un muzeu.

Gizo e capitala provinciei Western, pe insula Ghizo, la vreo 380 km nord-vest de Honiara. A pornit ca post administrativ colonial în ianuarie 1900, când Arthur Mahaffy, adjunctul comisarului rezident Charles Woodford, a fost trimis aici cu misiunea explicită de a opri vânătoarea de capete din New Georgia și insulele vecine. Misiunea metodistă înființată de reverendul John Francis Goldie în 1902 a modelat de atunci viața religioasă a întregii provincii de vest. Ce-l face diferit e amestecul etnic: o parte semnificativă din populație e i-Kiribati, strămutată aici în anii '50 din insulele Gilbert (azi Kiribati) ca urmare a suprapopulării provocate de exploatarea fosfaților, iar comunitatea și-a păstrat identitatea micronesiană distinctă într-un oraș altfel melanezian. Pe 2 aprilie 2007, un cutremur de 8,1 la doar 40 km de coastă a provocat un tsunami care a lovit direct orașul — 52 de morți în total în Western Province și Choiseul, iar Gizo s-a reconstruit parțial retras de linia țărmului de atunci. Azi trăiește mai ales din scufundări: epava vasului japonez Toa Maru, scufundată în 1943 după ce a fost atacată de bombardiere plecate de la Henderson Field, e printre cele mai cunoscute obiective subacvatice din Solomon.

Auki e capitala provinciei Malaita, pe coasta de vest a insulei, cunoscută mai ales ca poartă spre Langa Langa Lagoon. Acolo, „oamenii de apă sărată” au construit, de-a lungul generațiilor, singurele insule artificiale locuite permanent din tot Pacificul făcute integral manual — bolovan cu bolovan, cărat cu canoea de pe recif. Insulele au apărut ca refugiu față de conflictele și vânătorii de capete de pe Malaita continentală, nu ca un experiment turistic. Insule ca Laulasi păstrează și azi practici vii, nu puse în scenă pentru vizitatori: baterea banilor tradiționali din scoici, credințe legate de rechini și tradiția construirii canoelor. Auki însuși rămâne un oraș-piață administrativ pentru una dintre cele mai populate și mai rurale provincii ale Solomonului — mult mai puțin vizitat decât Honiara sau Gizo, ceea ce înseamnă și mai puțină infrastructură turistică pregătită special pentru străini.