La o privire
Cum te miștiTaxi în oraș, avion mic spre Príncipe
Pe insula principală, taxiul e modul obișnuit de deplasare. Pentru Príncipe, ai nevoie de un zbor scurt cu avion mic sau, ocazional, o barcă - nu există pod sau feribot regulat.
Cum ajungi din România
fără zbor directZborurile directe din România — de completat.
De neratat în São Tomé și Príncipe
must-see · votează
Insulița apare pe hărți încă din secolul XVII, dar poziția ei exactă față de Ecuator a rămas incertă multă vreme - se credea că linia trece prin canalul dintre Rolas și São Tomé, nu prin insulă. Ofițerul portughez Gago Coutinho a condus între 1915 și 1918 o misiune geodezică pe São Tomé și a demonstrat, cu măsurători de precizie pentru epocă, că Ecuatorul trece exact prin Ilhéu das Rolas. Farul de pe insulă a fost ridicat în 1929, iar în 1936 s-a pus și un mic monument care marchează punctul geodezic exact. Azi poți sta cu un picior în fiecare emisferă la marcajul de pe Ecuator, ceva ce sună a atracție turistică ieftină dar chiar are în spate o măsurătoare științifică reală, nu doar o linie desenată pe o hartă. În jurul monumentului s-a construit un resort, dar insula rămâne mică și liniștită - plajele din jur, apa caldă și pădurea deasă contează la fel de mult ca poza cu Ecuatorul.
Pico Cão Grande e un ac vulcanic de fonolit, rămas în picioare după ce eroziunea a mâncat tot muntele din jurul lui - practic dopul solidificat al unui vulcan azi stins, din același sistem care a ridicat toată insula São Tomé. Primul om care a ajuns pe vârf a fost portughezul Jorge Marques Trabulo, în 1975, împreună cu doi localnici, Constantino Bragança și Cosme Pires de Santos, după mai multe încercări eșuate - au improvizat scări lungi de aluminiu ca să treacă peste porțiunile cele mai verticale. Cu 663 m altitudine și vreo 370 m înălțime liberă deasupra junglei din jur, e unul dintre cele mai înalte ace vulcanice de pe planetă și rămâne un test serios chiar și pentru cățărători profesioniști - mușchiul gros de pe stâncă și șerpii din crăpături fac din el una dintre cele mai neplăcute cățărări din lume, nu doar una dintre cele mai spectaculoase. Rute precum Nubivagant (2016, 8b) sau Leve Leve, deschisă de frații Pou, au transformat vârful într-un fel de pelerinaj pentru cățărătorii de elită - în 2019 Sasha DiGiulian a condus prima echipă integral feminină care a urcat-o.
Sundy a fost una dintre marile roças - moșiile coloniale portugheze de cacao și cafea - construite pe Príncipe la începutul secolului XX. După plecarea portughezilor, a ajuns casă de vacanță a familiei regale a insulei, apoi a intrat în paragină și a fost aproape înghițită de junglă. Pe 29 mai 1919, în plantațiile de cafea de aici, astronomul britanic Arthur Eddington a fotografiat o eclipsă totală de soare care a confirmat teoria relativității generale a lui Einstein - una dintre primele dovezi experimentale că lumina se curbează sub gravitație. Așa a ajuns o plantație de cacao dintr-o insulă minusculă din Golful Guineei să aibă un loc sigur în istoria fizicii moderne. Clădirile - Eclipse House și Cacao House - au fost restaurate și transformate în hotel boutique de operatorul Príncipe Collection (HBD), păstrând arhitectura colonială originală.
Orașe
cost · ce vezi
Portughezii au găsit insula nelocuită în jurul anului 1470 și au colonizat-o cu condamnați și copii evrei separați de familii, pentru a cultiva trestie de zahăr cu muncă de sclavi — colonia a ajuns pentru scurt timp cel mai mare producător de zahăr din lume, până când concurența Braziliei a distrus practic acest comerț. În secolul XIX economia s-a mutat masiv pe cacao (introdusă în 1819, primul copac matur în 1824), iar până în 1905 São Tomé și Príncipe erau primul exportator mondial de cacao, aprovizionând direct giganții britanici ai ciocolatei — Cadbury, Fry's, Rowntree's. Așa au ajuns „Insulele Ciocolatei." Boom-ul acela a funcționat pe sistemul roça — plantații-oraș autosuficiente, cu o „Casa Grande" ce domina cazările muncitorilor — populate în mare parte de serviçais, muncitori contractați (aproape toți din Angola, Mozambic și Capul Verde) al căror statut se deosebea puțin de sclavie, deși oficial era altceva. Zeci de aceste roças încă există pe insulă, unele abandonate, altele refolosite lent — São Tomé e una dintre puținele capitale unde arhitectura economiei de plantație e încă istoria vizibilă dominantă, nu doar ceva citit într-un muzeu.
Orașul a fost fondat pe 13 iunie 1502, urmând obiceiul portughez de a numi așezările noi după sfântul zilei de fondare. A fost capitala colonială a întregului teritoriu (São Tomé și Príncipe împreună) între 1753 și 1852, în ciuda faptului că se afla pe insula mai mică — un detaliu care surprinde pe cei care presupun că insula São Tomé a condus mereu. Fortăreața Santo António da Ponta da Mina, construită în 1695 ca sprijin pentru comerțul cu sclavi, a fost distrusă de corsari francezi în 1706. Azi e numit rutinier „cea mai mică capitală din lume" — mai aproape de un sat mare decât de un oraș, cu puțin peste 2.600 de locuitori, funcționând în ritmul local „leve-leve" (încet-încet) care definește insula Príncipe în general. Arhitectura colonială portugheză s-a păstrat în stare vizibil bună, în parte pentru că foarte puțină dezvoltare la scară mare a ajuns vreodată pe insula asta.