Portughezii au găsit insula nelocuită în jurul anului 1470 și au colonizat-o cu condamnați și copii evrei separați de familii, pentru a cultiva trestie de zahăr cu muncă de sclavi — colonia a ajuns pentru scurt timp cel mai mare producător de zahăr din lume, până când concurența Braziliei a distrus practic acest comerț. În secolul XIX economia s-a mutat masiv pe cacao (introdusă în 1819, primul copac matur în 1824), iar până în 1905 São Tomé și Príncipe erau primul exportator mondial de cacao, aprovizionând direct giganții britanici ai ciocolatei — Cadbury, Fry's, Rowntree's. Așa au ajuns „Insulele Ciocolatei."
Boom-ul acela a funcționat pe sistemul roça — plantații-oraș autosuficiente, cu o „Casa Grande" ce domina cazările muncitorilor — populate în mare parte de serviçais, muncitori contractați (aproape toți din Angola, Mozambic și Capul Verde) al căror statut se deosebea puțin de sclavie, deși oficial era altceva. Zeci de aceste roças încă există pe insulă, unele abandonate, altele refolosite lent — São Tomé e una dintre puținele capitale unde arhitectura economiei de plantație e încă istoria vizibilă dominantă, nu doar ceva citit într-un muzeu.
- ·Doar cash, în euro sau dobra — cardurile nu sunt acceptate pe scară largă și nu există ATM-uri cu valută străină, deci vino cu suficienți euro pentru toată șederea.
- ·Închirierea unei mașini sau a unui scuter (posibilă doar aici, nu pe Príncipe) e modul practic de a ajunge la roças și la plajele din afara orașului.
- ·Zborurile spre Príncipe merg zilnic, cu excepția duminicii, și sunt opțiunea de încredere față de barcă, care poate dura 6-8 ore și se anulează des — rezervă zborul din timp, locurile pe avionul mic sunt limitate.
Ce vezi în São Tomé: top 2 obiective
Insulița apare pe hărți încă din secolul XVII, dar poziția ei exactă față de Ecuator a rămas incertă multă vreme - se credea că linia trece prin canalul dintre Rolas și São Tomé, nu prin insulă. Ofițerul portughez Gago Coutinho a condus între 1915 și 1918 o misiune geodezică pe São Tomé și a demonstrat, cu măsurători de precizie pentru epocă, că Ecuatorul trece exact prin Ilhéu das Rolas. Farul de pe insulă a fost ridicat în 1929, iar în 1936 s-a pus și un mic monument care marchează punctul geodezic exact. Azi poți sta cu un picior în fiecare emisferă la marcajul de pe Ecuator, ceva ce sună a atracție turistică ieftină dar chiar are în spate o măsurătoare științifică reală, nu doar o linie desenată pe o hartă. În jurul monumentului s-a construit un resort, dar insula rămâne mică și liniștită - plajele din jur, apa caldă și pădurea deasă contează la fel de mult ca poza cu Ecuatorul.
Pico Cão Grande e un ac vulcanic de fonolit, rămas în picioare după ce eroziunea a mâncat tot muntele din jurul lui - practic dopul solidificat al unui vulcan azi stins, din același sistem care a ridicat toată insula São Tomé. Primul om care a ajuns pe vârf a fost portughezul Jorge Marques Trabulo, în 1975, împreună cu doi localnici, Constantino Bragança și Cosme Pires de Santos, după mai multe încercări eșuate - au improvizat scări lungi de aluminiu ca să treacă peste porțiunile cele mai verticale. Cu 663 m altitudine și vreo 370 m înălțime liberă deasupra junglei din jur, e unul dintre cele mai înalte ace vulcanice de pe planetă și rămâne un test serios chiar și pentru cățărători profesioniști - mușchiul gros de pe stâncă și șerpii din crăpături fac din el una dintre cele mai neplăcute cățărări din lume, nu doar una dintre cele mai spectaculoase. Rute precum Nubivagant (2016, 8b) sau Leve Leve, deschisă de frații Pou, au transformat vârful într-un fel de pelerinaj pentru cățărătorii de elită - în 2019 Sasha DiGiulian a condus prima echipă integral feminină care a urcat-o.
Unde stai în São Tomé
Nu există zbor direct spre São Tomé. Vezi cum ajungi în São Tomé și Príncipe →