Orașul a fost fondat pe 10 septembrie 1880 pe locul satului bateke Nkuna, de exploratorul Pierre Savorgnan de Brazza, după tratatul lui cu regele tio Iloo I. A devenit „Congo de Mijloc" și apoi, din 1908, capitala federală a Africii Ecuatoriale Franceze, care includea și Gabon, Ciad și Oubangui-Chari.
Calea ferată Congo-Ocean (1921-1934), care leagă orașul de portul Pointe-Noire, a costat între 15.000 și 20.000 de vieți de muncitori africani forțați — unul dintre cele mai mortale proiecte de infrastructură din epoca colonială și, în continuare, principala legătură dintre capitală și coastă. Brazzaville stă chiar pe malul fluviului Congo, față în față cu Kinshasa (RD Congo) — cea mai apropiată pereche de capitale din lume, ceea ce modelează comerțul și viața zilnică de-a lungul fluviului.
- ·Deplasarea pe uscat între Brazzaville și Pointe-Noire e în prezent descurajată de mai multe ambasade, din cauza tensiunilor din regiunea Pool — zborul e opțiunea recomandată pentru acest traseu.
- ·Furturile mărunte și spargerile ocazionale țintesc cartierele mai izolate și casele străinilor — profil discret, evită plimbările în zone necunoscute după lăsarea serii.
- ·Traversarea cu bacul spre Kinshasa e o excursie separată, nu un adaos banal — regulile de viză și acte diferă.
Ce vezi în Brazzaville: top 2 obiective
Mausoleul a fost construit în 2005-2006, cu piatra de temelie pusă chiar de trei șefi de stat – Denis Sassou Nguesso, Omar Bongo și Jacques Chirac. În octombrie 2006, rămășițele lui Pierre Savorgnan de Brazza, exploratorul franco-italian care a fondat orașul Brazzaville în 1880, împreună cu soția și cei patru copii ai lui, au fost exhumate din Alger și reînhumate aici, într-un mausoleu de marmură ridicat cu un cost estimat la 10 milioane de dolari. Clădirea circulară, proiectată de arhitectul congolez Eugène Emmanuel Okoko, combină marmură și sticlă colorată, cu o cupolă de 12 metri și o frescă interioară de 15 metri care ilustrează traseul lui Brazza pe fluviul Congo. Construcția a stârnit controverse de la bun început – mulți au criticat suma cheltuită pentru a onora o figură colonială, iar în tradiția locală, unde magia și religia se împletesc firesc, unii văd în el mai degrabă un templu masonic decât un simplu memorial, semn al modului contradictoriu în care Congo își asumă (sau nu) trecutul colonial.
Odzala-Kokoua a fost înființat în 1935, sub administrația colonială franceză, ceea ce îl face unul dintre cele mai vechi parcuri naționale din Africa – inițial pe doar 126.000 hectare, extins mult ulterior. A primit statut de rezervație a biosferei UNESCO în 1977, iar din 2010 e administrat printr-un acord pe 25 de ani cu African Parks, întărit și extins în 2020, când a preluat și Sanctuarul Lossi pentru gorile. Parcul avea cândva aproape 20.000 de gorile de câmpie vestice, dar epidemiile de Ebola din 2002-2005 au ucis 70-95% din populație – doar într-o singură zonă de 2.700 km² au murit atunci circa 5.000 de gorile. Populația își revine încet de atunci. Spre deosebire de gorilele de munte din Rwanda sau Uganda, astea sunt gorile de câmpie, în pădure mlăștinoasă și densă – tracking-ul e mult mai noroios, mai umed și, pentru că permisele sunt limitate la câțiva pe zi, mult mai puțin aglomerat decât la vecinii din est.
Unde stai în Brazzaville
Nu există zbor direct spre Brazzaville. Vezi cum ajungi în Republica Congo →