La o privire
Cum te miștiAutobuz interurban sau mașină închiriată
Rețeaua de autocare interurbane e decentă și ieftină pentru orașele principale. Pentru zona Chaco sau puncte mai izolate, o mașină închiriată oferă mai multă flexibilitate.
Cum ajungi din România
fără zbor directZborurile directe din România — de completat.
De neratat în Paraguay
must-see · votează
Itaipu s-a născut dintr-o dispută de graniță din anii '60 dintre Brazilia și Paraguay pe tema potențialului hidroelectric al râului Paraná, rezolvată prin Actul de la Iguaçu din 1966 și formalizată prin Tratatul Itaipu din 1973. Construcția a durat din 1975 până în 1982 (finalizare completă în 1984), cu 40.000 de muncitori la vârf și un cost de 19,6 miliarde de dolari. Numele vine din guarani și înseamnă „piatra care sună”. Barajul asigură azi în jur de 90% din electricitatea consumată în Paraguay și circa 10% din cea a Braziliei - o singură structură care alimentează practic o țară întreagă. A fost mult timp cea mai mare hidrocentrală din lume ca producție anuală, depășită abia de Trei Chei în China. Turul numit „Itaipu Special” te duce dincolo de vederea din exterior, în sala turbinelor și camera de control, ceva ce turul panoramic standard nu oferă.
Trinidad a fost o reducción - o așezare iezuită construită pentru a aduna comunități guarani în orașe organizate, evanghelizate dar ținute relativ departe de sistemul colonial de muncă forțată. La apogeu, în secolul XVIII, rețeaua de reduceri din Paraguay, Argentina, Brazilia și Bolivia de azi găzduia peste 100.000 de oameni. Iezuiții i-au învățat meserii și muzică, le-au documentat limba și i-au apărat de vânătorii de sclavi portughezi și de coloniștii spanioli, până când Coroana spaniolă i-a expulzat pe iezuiți, în 1767-1768, iar așezările au fost abandonate. E singurul sit UNESCO din Paraguay (din 1993, împreună cu ruinele apropiate de la Jesús de Tavarangue) și, spre deosebire de misiunile mai cunoscute din Argentina, precum San Ignacio Miní, rămâne mult mai puțin aglomerat. Basoreliefurile din piatră - nu lemn sau adobe, ca la alte reduceri - s-au păstrat surprinzător de bine.
Orașe
cost · ce vezi
Fondat pe 15 august 1537 de Juan de Salazar și Gonzalo de Mendoza, Asunción e printre cele mai vechi orașe continuu locuite din America de Sud și practic punctul de plecare al colonizării spaniole din regiune — de aici au pornit expediții care au (re)fondat Buenos Aires și alte peste 65 de orașe. Relația timpurie dintre coloniști și populația guaraní a trecut prin cuñadazgo, o practică guaraní prin care căpeteniile ofereau femei nou-veniților pentru a sigila alianțe. Devenit capitala Guvernământului Paraguay în 1617, orașul a găzduit primul sinod de evanghelizare din regiune (1603), care a stabilit guaraní, nu spaniola, ca limbă liturgică — unul din motivele pentru care Paraguay e azi singura țară din America Latină unde o limbă indigenă e vorbită de majoritatea populației, nu doar de comunități izolate.
Orașul a fost construit din nimic, în 1957, la ordinul dictatorului Alfredo Stroessner, care a tras un drum de la Asunción și a construit Podul Prieteniei peste granița cu Brazilia — un oraș-proiect, nu o așezare organică. A crescut apoi exploziv odată cu barajele Acaray și Itaipú din anii '60-'70; azi Paraguay vinde Braziliei aproape toată partea sa din energia produsă la Itaipú, pentru vreo 300 de milioane de dolari anual. Legislația din 1970, care a creat o „zonă vamală specială”, a transformat orașul într-una din cele mai mari zone de comerț liber (formal și informal) din lume — se estimează că bunuri de câteva miliarde de dolari trec anual peste Podul Prieteniei sau pe malul râului, majoritatea nedeclarate. E un oraș construit în jurul comerțului de frontieră, nu al patrimoniului.
Fondat ca misiune iezuită în 1615 (Anunciación de Itapúa) pe malul sudic al Paranei, apoi mutat pe malul nordic în 1703 sub numele actual, orașul face parte din rețeaua de reduceri iezuite ridicate pentru evanghelizarea — și, spun istoricii, izolarea de coloniștii și sclavagiștii europeni — populației guaraní. Ruinele Trinidad și Jesús, la scurtă distanță de oraș, sunt sit UNESCO din 1993. Azi orașul trăiește dublu: e „capitala turismului” a Paraguayului datorită plajelor de pe malul Paranei și carnavalului de ianuarie-februarie, care atrage peste 100.000 de vizitatori, dar rămâne și un oraș de graniță obișnuit cu Posadas (Argentina), vizavi, pe malul opus.