Pagoda Shwedagon

Legenda spune că a fost ridicată acum peste 2.500 de ani, cât timp Buddha încă trăia, de doi frați negustori, Taphussa și Bhallika, care ar fi primit opt fire de păr de la Buddha și le-ar fi adus în Birmania, unde regele Okkalapa i-a ajutat să le îngroape pe dealul Singuttara. Cercetările istorice și arheologice reale plasează construcția inițială undeva între secolele VI și X d.Hr., dar credința populară rămâne cea cu Buddha în viață.

Ce se vede azi e rezultatul a sute de ani de danii regale și populare: stupa e acoperită cu plăci de aur adevărat, adunate treptat de-a lungul secolelor și estimate la zeci de tone, iar în vârf are un „mugur de diamant” cu o piatră unică de 76 de carate, care prinde lumina la răsărit și apus și aruncă scântei roșii, portocalii, verzi — vizibile doar din anumite unghiuri de pe terasele de marmură.

E cel mai important loc de pelerinaj din țară, viu în fiecare zi — localnicii vin să toarne apă peste statuile lor „planetare”, corespunzătoare zilei săptămânii în care s-au născut (opt puncte pentru opt zile, miercurea fiind împărțită în dimineață și după-amiază). Nu e un monument static, ci un loc unde birmanezii chiar se roagă, în fiecare seară.