Orașul s-a dezvoltat în jurul a ceea ce a fost Arsenalul, o bază navală și șantier naval austro-ungar, apoi iugoslav, lăsat în paragină după destrămarea Iugoslaviei și declinul marinei iugoslave în anii '90. În 2007, un grup de investitori condus de miliardarul canadian Peter Munk a cumpărat terenul și, din 2009, l-a reconstruit ca Porto Montenegro — prima marină mare pentru superyacht-uri de pe Adriatica.
Marina are azi peste 450 de locuri de acostare, pentru vase de până la 250 de metri, chiar lângă un muzeu de istorie navală care expune, pe același doc unde erau reparate cândva, două submarine reale, foste iugoslave. Practic, vechiul front industrial-militar și cel nou, de lux, stau aproape suprapuse, nu unul înlocuind pe celălalt, ci construit direct peste.
- ·Porto Montenegro e un sat-marină construit special (magazine, apartamente, restaurante) — plăcut pentru o plimbare de după-amiază, dar nu e experiența de oraș vechi pe care o găsești în Kotor sau Perast.
- ·Aeroportul din Tivat e principala poartă de intrare pentru tot golful, așa că mulți doar tranzitează fără să se oprească — zona marinei poate părea ciudat de liniștită în afara publicului de pe iahturi.
- ·Poate fi o bază mai calmă și mai puțin turistică decât Kotor dacă vrei loc propriu de cazare și excursii de o zi în golf.
Nu există zbor direct spre Tivat. Vezi cum ajungi în Muntenegru →
Capcane & țepe
La Kotor, unii operatori de tur cu barca îți promit oprire la Peștera Albastră și Perast, dar tura durează cu jumătate de oră mai puțin și sar peste opriri, fără explicații. Cere un itinerariu scris cu orele exacte înainte să plătești.
Șoferii nelicențiați de la aeroportul Tivat cer 50-70 euro pentru o cursă spre Kotor care ar trebui să coste 20-25 euro cu taximetrul. Folosește un taxi cu firmă vizibilă și insistă pe taximetru, sau rezervă din timp prin hotel.