Fondat în 1482, când Ivan Crnojević și-a mutat capitala din Žabljak/Obod într-o vale mai ușor de apărat, la poalele muntelui Lovćen. A devenit sediul prinților-episcopi (vladika) care au condus Muntenegru ca teocrație din 1516 până în 1851, iar mănăstirea de aici a găzduit prima carte tipărită vreodată în limbile sud-slave, în 1493.
A fost capitala oficială a Muntenegrului independent din 1878 (recunoscută la Congresul de la Berlin) până în 1946, când guvernul comunist a mutat sediul la Podgorica — dar Cetinje n-a pierdut niciodată cu adevărat statutul simbolic: reședința oficială a președintelui (Palatul Albastru) și clădirile istorice ale majorității ambasadelor străine sunt tot aici, așa că funcționează și azi aproape ca o capitală "spirituală" a țării, deși administrativ a rămas doar oraș de provincie de 80 de ani încoace.
- ·Se face ușor ca excursie de jumătate de zi din Kotor sau Budva, cu mașina peste muntele Lovćen — drum pitoresc, dar cu multe serpentine.
- ·Mult mai liniștit decât coasta chiar și în plin sezon — cei mai mulți turiști de pe Adriatica nu fac deloc ocolul până aici.
- ·Clădirile fostelor ambasade și muzeele sunt răspândite pe câteva străzi principale, ușor de parcurs pe jos, dar multe se închid devreme după-amiaza sau au program redus iarna — verifică înainte de drum.
Nu există zbor direct spre Cetinje. Vezi cum ajungi în Muntenegru →
Capcane & țepe
La Kotor, unii operatori de tur cu barca îți promit oprire la Peștera Albastră și Perast, dar tura durează cu jumătate de oră mai puțin și sar peste opriri, fără explicații. Cere un itinerariu scris cu orele exacte înainte să plătești.
Șoferii nelicențiați de la aeroportul Tivat cer 50-70 euro pentru o cursă spre Kotor care ar trebui să coste 20-25 euro cu taximetrul. Folosește un taxi cu firmă vizibilă și insistă pe taximetru, sau rezervă din timp prin hotel.